Oamenii de știință au descoperit un mecanism biologic care șterge temporar memoria la adolescenți
În timpul adolescenței târzii, creierul poate suferi o restructurare suplimentară care face temporar mai puțin accesibile amintirile formate cu ani mai devreme. La această concluzie au ajuns autorii unui studiu publicat pe 17 iulie în revista PLOS Biology. Experimentele au fost efectuate pe șoareci, astfel încât concluziile nu pot fi încă transferate direct la oameni, dar datele obținute deschid o nouă înțelegere a modului în care funcționează memoria în timpul adolescenței.
Obiect de studiu
Oamenii de știință au studiat cortexul retrosplenial, o zonă a creierului implicată în recuperarea amintirilor episodice și contextuale și în interacțiunea strânsă cu hipocampul, care este considerat centrul formării memoriei. Această zonă joacă un rol cheie în modul în care asociem amintirile cu locuri și setari specifice.
În timpul tranziției de la adolescența timpurie la cea târzie, au avut loc schimbări semnificative în această zonă. A existat o reducere bruscă a numărului de rețele perineuronale – structuri ale matricei extracelulare care înconjoară neuronii și ajută la stabilizarea conexiunilor nervoase deja formate. În același timp, expresia parvalbuminei în neuronii inhibitori a scăzut. Aceste structuri joacă un rol important în menținerea stabilității circuitelor neuronale și, prin urmare, în reținerea memoriei.
Rezultate experimentale
Acest lucru a dus la faptul că șoarecii și-au amintit bine contextul înfricoșător la scurt timp după antrenament, dar câteva săptămâni mai târziu au reprodus această memorie semnificativ mai rău. În același timp, s-a păstrat memoria semnalului sonor, adică problema a vizat contextul evenimentului – șoarecii au uitat exact unde s-a întâmplat ceva important, dar și-au amintit că acest eveniment era însoțit de un anumit sunet. Acest lucru indică faptul că restructurarea nu afectează toate tipurile de memorie, ci doar pe cele asociate cu atașamentul față de loc și situație.
Memoria probabil nu a dispărut complet, ci a devenit greu de accesat. După o nouă experiență stresantă, animalele au început din nou să răspundă la contextul anterior, ceea ce sugerează că memoria a fost păstrată, dar a fost necesar un stimul suplimentar pentru a o recupera. Când cercetătorii au stabilizat artificial rețelele perineuronale, afectarea memoriei a devenit mai ușoară, confirmând rolul cheie al acestor structuri în acest proces.
Recuperare și transformare
La vârsta mijlocie, accesul la amintirile timpurii la șoareci a fost restaurat spontan, dar acestea au devenit mai puțin precise: animalele au fost mai puțin capabile să distingă între mediul periculos original și noul context sigur. Aceasta înseamnă că amintirile nu doar au revenit, ci au revenit într-o formă modificată, devenind mai generalizate și mai puțin detaliate.
Autorii sugerează că această reconectare poate ajuta creierul să prioritizeze noile experiențe față de cele vechi. În timpul adolescenței, pe măsură ce lumea se extinde și noile experiențe și cunoștințe devin abundente, capacitatea creierului de a atenua amintirile vechi poate fi adaptativă, permițându-i să realinieze prioritățile și să elibereze resurse pentru noi informații.
Implicații pentru înțelegerea memoriei
Această cercetare adaugă la înțelegerea modului în care se formează și se stochează memoria în diferite perioade ale vieții. Faptul că creierul continuă să se reconecteze la sfârșitul adolescenței și că aceste schimbări afectează chiar și amintirile deja formate, sugerează că procesele de maturizare a creierului durează mai mult decât se credea anterior. De asemenea, poate avea implicații pentru înțelegerea de ce amintirile din adolescență par adesea vagi sau incomplete și de ce oamenii la această vârstă pot fi mai influențați de evenimentele actuale, uitând experiențele trecute.
