Unde se naște un gând? Ce ne face să fim ființe conștiente de sine? Aceste întrebări i-au afectat pe filozofi și pe oamenii de știință de mii de ani. Acum se pare că a fost găsit un indiciu. Și nu se află acolo unde se uitau înainte.
Un experiment care schimbă totul
Colegiul Wellesley a realizat un studiu ale cărui rezultate ar putea revoluționa neuroștiința. Oamenii de știință au studiat șobolanii sub anestezie. Un grup a primit izofluran, un anestezic comun. Celălalt este același medicament, dar cu adaos de substanțe care stabilizează microtubulii.
Microtubulii sunt structuri minuscule goale în interiorul neuronilor a căror existență este cunoscută de mult timp, dar le-a fost acordată puțină atenție. Se credea că acesta era pur și simplu „scheletul” celulei.
Rezultatul a fost izbitor: șobolanii cu microtubuli stabilizați au rămas conștienți semnificativ mai mult timp. Când animalele obișnuite își pierduseră deja capacitatea de a se răsturna, cele „protejate” au continuat să se lupte cu anestezia.
Concluzia pe care au făcut-o cercetătorii: microtubulii nu sunt doar elemente pasive ale cadrului celular. Acţionează ca regulatori cheie ai conştiinţei.
Din clasici La cuantic
Descoperirea a dat o nouă viață unei teorii care a fost considerată marginală timp de două decenii. În anii 1990, laureatul Nobel Roger Penrose și anestezist Stuart Hameroff au propus că conștiința nu provine din semnalele electrice dintre neuroni, ci din procesele cuantice din interiorul microtubulilor.
Teoria lor, numită Orchestrated Objective Reduction (Orchestrated Objective Reduction), a afirmat că microtubulii funcționează ca computerele cuantice. Conștiința este momentul „colapsului” undei cuantice, când nenumărate probabilități se transformă într-o singură experiență de „aici și acum”.
Criticii au râs. Creierul este un loc prea cald și umed pentru efecte cuantice, au spus ei. Procesele cuantice necesită temperaturi apropiate de zero absolut, iar craniul este de aproape patruzeci de grade Celsius.
Natura știe cel mai bine
Dar natura, după cum se dovedește, nu citește manuale de fizică. Plantele care trăiesc la temperaturi normale folosesc suprapunerea cuantică pentru fotosinteză. Excitonii – particulele care transportă energia solară – trec prin foaie, testând toate căile posibile simultan pentru a alege cea mai eficientă.
De ce nu poate funcționa creierul după aceleași principii?
Dovezile se adună
Două studii din ultimii ani au confirmat că microtubulii sunt într-adevăr capabili să mențină stări cuantice. Fizicianul Jack Tuszynski a iradiat microtubuli cu fotoni ultravioleți și a înregistrat reacții cuantice care durează până la cinci nanosecunde. Aceasta este de mii de ori mai lungă decât se aștepta.
La Universitatea din Florida Centrală, lumina vizibilă transmisă prin microtubuli a fost reemisă timp de sute de milisecunde – timp mai mult decât suficient pentru ca neuronul să-și îndeplinească toate funcțiile.
Dacă neuronii sunt capabili să funcționeze la astfel de viteze, atunci operațiile cuantice din creier sunt nu numai posibile, ci și inevitabile.
Legătura cu Universul
Dar cele mai interesante implicații ale acestei teorii se află cu mult dincolo de neuroștiință. Dacă conștiința se naște cu adevărat din procese cuantice, ea se supune legile mecanicii cuantice. Aceasta înseamnă că are o proprietate pe care fizicienii o numesc „nonlocalitate”.
Particulele cuantice pot fi conectate la orice distanță. O schimbare a stării unuia se reflectă instantaneu în celălalt, chiar dacă sunt despărțiți de miliarde de kilometri. Aceasta nu este o teorie – este un fapt dovedit experimental.
Dacă conștiința este de natură cuantică, ea poate exista și pretutindeni în același timp. „Eul” tău poate fi conectat cu conștiința altor oameni, animale, poate cu întregul Univers.
Întrebări fără răspuns
Studiul pe șobolani Wellesley este doar primul pas. Dar deschide calea spre înțelegerea lucrurilor care anterior puteau fi doar ghicite: ce se întâmplă cu conștiința în timpul comei sau după moartea corpului fizic.
Mike Wiest, un neuroștiință și coautor al studiului, spune clar: înțelegerea conștiinței ca fenomen cuantic va schimba modul în care gândim toate aceste probleme.
În timp ce unii oameni de știință caută conștiința în semnalele electrice dintre neuroni, alții caută mai profund – acolo unde fizica clasică lasă loc magiei cuantice. Și se pare că cei din urmă au dreptate.
Conștiința nu este doar un produs al creierului. Acesta este modul în care Universul se înțelege pe sine prin noi.
