În 2003, CIA a desecretizat documente care fac lumină asupra unui program care a rămas ascuns de zeci de ani. Optsprezece pagini de rapoarte care datează din 1965 descriu planurile Statelor Unite de a dezvolta tehnologia de control al vremii. Tehnologii care, potrivit creatorilor lor, trebuiau să devină arme capabile să schimbe cursul istoriei lumii.
Profeția vicepreședintelui
Cu trei ani înainte ca aceste documente să ajungă pe biroul președintelui, viitorul șef al Casei Albe a ținut un discurs, al cărui sens a devenit clar mult mai târziu. Pe 27 mai 1962, vicepreședintele Lyndon Johnson s-a adresat absolvenților universității sale natale din San Marcos, Texas. Printre cuvintele obișnuite pentru astfel de discursuri despre viitorul țării, s-a auzit o frază care astăzi sună ca o profeție: „Cine controlează vremea va controla lumea”.
Un an și jumătate mai târziu, Johnson a devenit președinte. Iar trei ani mai târziu a dat voie să finanțeze proiecte secrete menite să-i dea viață cuvintelor.
Două proiecte care au schimbat înțelegerea războiului
La mijlocul anilor 1960, armata americană cerceta deja în mod activ modificarea vremii. Proiectul Stormfury însămânța uraganele cu iodură de argint. Avioanele s-au prăbușit în epicentrele ciclonilor tropicali, pulverizând reactivi în speranța de a le reduce puterea distructivă.
Dar adevărata descoperire a fost Proiectul Popeye. În 1967, au început operațiunile peste Laos, Cambodgia și Vietnam, al căror scop nu avea nimic de-a face cu protecția împotriva elementelor. Avioanele americane C-130 și F-4C care decolau de la baza forțelor aeriene Udon din Thailanda au pulverizat iodură de argint și plumb peste traseul Ho Chi Minh, o arteră majoră de aprovizionare pentru forțele nord-vietnameze.
Rezultatul a depășit așteptările. Ploile musonice induse artificial au continuat cu 30-45 de zile mai mult decât de obicei. Drumurile au fost spălate, au început alunecările de teren, iar traversările au fost neregulate. Camioanele vietnameze au rămas blocate în noroi, iar piloții americani care zboară în această misiune au primit un motto neoficial: „fă noroi, nu război”.
Urmă toxică
Tehnologia care s-a întors împotriva naturii s-a întors și împotriva oamenilor. Plumbul conținut de iodură de plumb pulverizată este o otravă fără doză de expunere sigură. Dureri de cap, oboseală, leziuni ale sistemului nervos, probleme cu rinichii – acestea sunt doar câteva dintre consecințele otrăvirii cu acest metal. Mii de tone de substanțe toxice s-au așezat pe pământ, au intrat în apă și au fost absorbite în sol, otrăvind toate viețuitoarele pentru deceniile următoare.
Un secret dezvăluit
În martie 1971, jurnalistul Jack Anderson a publicat un articol despre Operațiunea Popeye. În iulie 1972, The New York Times a confirmat utilizarea armelor meteorologice în Vietnam. La două zile după publicarea articolului, operațiunile au fost oprite.
Congresul a cerut o explicație. Din 1973 până în 1975, au fost adoptate rezoluții care interziceau utilizarea tehnicilor de modificare a mediului în scopuri militare. Mai târziu, aceste interdicții au stat la baza Convenției internaționale privind interzicerea utilizării militare sau a oricărei alte utilizări ostile a tehnicilor de impact asupra mediului.
Ce rămâne în culise
Documentele CIA declasificate nu menționează substanțele chimice specifice utilizate în experimente. Dar ele surprind principalul lucru: finanțarea federală pentru programele de modificare a vremii era de așteptat să se dubleze de patru ori până în 1967, comparativ cu perioada anterioară. În acest an, Statele Unite au început pulverizarea masivă de toxine peste Vietnam.
Teoria conspirației sau adevărul neplăcut
Astăzi, când traseele lungi albe care se răspândesc încet pe cerul albastru sunt din ce în ce mai vizibile pe cerul de deasupra orașelor, mulți se întreabă: se repetă istoria? Teoreticienii conspirației vorbesc despre „chemtrails” – substanțe toxice despre care se presupune că pulverizează avioane pentru a controla populațiile, a otrăvi alimentele sau a bloca lumina soarelui.
Știința oficială numește asta o prostie. Urmele de condensare, explică oamenii de știință, sunt pur și simplu vapori de apă înghețați de la motoare. Aluminiul, bariul, stronțiul, pe care activiștii le găsesc în probele de apă de ploaie, nu au nimic de-a face cu combustibilul de aviație – este format din hidrocarburi, iar orice impurități străine ar fi periculoase pentru motoarele în sine.
Dar sunt și cei care nu sunt pregătiți să închidă ochii. Secretarul american al Sănătății, Robert Kennedy Jr., a declarat în aprilie 2025: „Aceste materiale sunt adăugate la combustibil. Voi face tot ce îmi stă în putere pentru a opri acest lucru”. El a promis că va crea un grup de lucru care să investigheze eliberarea de toxine în atmosferă.
Problema de preț
Dane Wiggington, un ecologist cu treizeci de ani de experiență, susține că guvernul SUA desfășoară un program secret de pulverizare a nanoparticulelor. El estimează că între 40 și 60 de milioane de tone de aluminiu, bariu, stronțiu, mangan, grafen și diferiți polimeri sunt eliberați în cer în fiecare an. Probele de apă de la Muntele Shasta din California au arătat niveluri de aluminiu de 61.000 de micrograme pe litru — de 4.000 de ori mai mari decât nivelurile naturale de fond.
Documentele declasificate ale CIA dovedesc un lucru: guvernul SUA a încercat într-adevăr să controleze vremea și să o folosească ca armă. Operațiunea Popeye este un fapt istoric documentat.
Dezbaterea de astăzi despre chemtrails se află pe un alt plan. Nu există dovezi că guvernul continuă să pulverizeze toxine peste orașe. Nu există nicio dovadă care să ateste contrariul. Există doar urme albe pe cer, mostre de apă cu niveluri anormale de metale și oameni care refuză să creadă că totul este doar o coincidență.
