Timp de decenii, oamenii de știință au considerat rămășițele fosilizate ale dinozaurilor ca fiind roci mineralizate, în care tot ce este organic a fost distrus de mult de timp. Un studiu condus de Universitatea din Liverpool, publicat în 2025 în revista Analytical Chemistry, contestă această credință. Osul sacral de 22 de kilograme al unui Edmontosaurus găsit în formația Hell Creek din Dakota de Sud conținea urme de colagen, principala proteină structurală a țesutului osos.
Edmontosaurus a fost un dinozaur erbivor mare cu cioc de rață care a trăit alături de Tyrannosaurus rex în perioada Cretacicului târziu. Osul are aproximativ 66 de milioane de ani. Folosind o combinație de tehnici – spectrometrie de masă, secvențiere a proteinelor și microscopie – cercetătorii au identificat fragmente de colagen încorporate în osul fosilizat. Cercetătorii de la UCLA au identificat și hidroxiprolina, un aminoacid puternic asociat cu colagenul din oase. Aceasta este o confirmare importantă că fragmentele de colagen degradate sunt într-adevăr prezente în fosilă.
Profesorul Steve Taylor, președintele Grupului de Cercetare în Spectrometrie de Masă de la Universitatea din Liverpool, a declarat: „Acest studiu arată fără îndoială că biomoleculele organice, cum ar fi proteinele de colagen, par să fie prezente în unele fosile. Rezultatele noastre au implicații de anvergură. În primul rând, ele infirmă ipoteza că orice materie organică găsită în fosile trebuie să fie rezultatul contaminării”.
Afirmațiile despre conservarea țesuturilor moi și a proteinelor din oasele de dinozaur au făcut obiectul unei dezbateri intense încă de la începutul anilor 2000. Unii oameni de știință au susținut că materialele descoperite sunt contaminare modernă sau resturi bacteriene, mai degrabă decât molecule de dinozaur autentice. Una dintre cele mai faimoase descoperiri a avut loc în 2005, când paleontologul Mary Schweitzer și colegii săi au raportat structuri ale țesuturilor moi în interiorul unei fosile de Tyrannosaurus rex. Studiile ulterioare au identificat posibile structuri de colagen și vase de sânge în specimene suplimentare de dinozaur, inclusiv hadrosauri înrudiți cu Edmontosaurus.
Analiza Edmontosaurus iese în evidență deoarece cercetătorii au folosit mai multe metode independente de testare pe aceeași fosilă pentru a exclude contaminarea și a întări cazul că moleculele sunt originale pentru dinozaurul însuși.
Dacă proteinele pot fi păstrate în fosile timp de zeci de milioane de ani, oamenii de știință au o modalitate cu totul nouă de a studia animalele dispărute. Urmele moleculare microscopice ar putea dezvălui relații evolutive între speciile de dinozauri care sunt greu de identificat doar din oase. Cercetătorii pot afla, de asemenea, mai multe despre creșterea dinozaurilor, îmbătrânire, fiziologie și boală.
Taylor a remarcat că oamenii de știință ar putea avea nevoie să reexamineze probele de fosile colectate în ultimul secol. Imaginile realizate cu microscopia polarizante cu zeci de ani în urmă pot conține dovezi trecute cu vederea despre colagenul conservat în oasele antice. „Aceste imagini pot dezvălui zone intacte de colagen osos, oferind potențial o comoară gata de candidați fosile pentru analize suplimentare de proteine”, a explicat Taylor. „Acest lucru ar putea deschide noi idei despre dinozauri, cum ar fi dezvăluirea conexiunilor dintre speciile de dinozauri care rămân necunoscute”.
Descoperirea ridică și o întrebare științifică: cum au supraviețuit aceste molecule atât de mult? Proteinele se descompun în mod obișnuit în timp, în special la scară de timp geologică. Cercetătorii explorează din ce în ce mai mult dacă interacțiunile minerale din oase pot ajuta la protejarea fragmentelor de colagen de la descompunerea completă. Edmontosaurii sunt deja cunoscuți pentru conservarea lor excepțională. Unele exemplare descoperite în ultimul secol au păstrat amprente detaliate ale pielii și alte trăsături ale țesuturilor moi, câștigând porecla de „mumii de dinozauri”.
Dacă colagenul a supraviețuit în oasele de dinozaur timp de 66 de milioane de ani, cât de departe în timp se poate extinde conservarea moleculelor organice? Și ne așteaptă și alte biomolecule în roci vechi de sute de milioane de ani care pot rescrie tot ce știm despre evoluția vieții pe Pământ? Fosilele nu mai sunt pietre. Sunt containere. Încă nu știm ce altceva este sigilat în interiorul lor.
