Situat pe coasta de est a Siciliei, Muntele Etna este cel mai activ vulcan din Europa. Erupe de mai multe ori în fiecare an. Este monitorizat de zeci de seismografe și camere. Pantele lui au fost explorate în lung și în lat. Dar originea ei rămâne un mister. Niciunul dintre modelele geologice existente nu explică modul în care s-a format acest gigant. Un nou studiu realizat de oamenii de știință de la Universitatea din Lausanne sugerează că Etna ar putea fi unică în lume – un reprezentant al celui mai rar, al patrulea tip de vulcan, a cărui existență știința o cunoaște doar de două decenii.
Trei categorii în care Etna nu se încadrează
Vulcanii de pe planeta noastră se formează în trei moduri principale. Prima se află la limita a două plăci tectonice, unde divergența lor permite materialului mantalei să se ridice și să se topească, creând fundul oceanului. Al doilea este în zonele de subducție, unde o placă se scufundă sub alta. Apa transportată de placa de subducție scade punctul de topire al mantalei, dând naștere unor vulcani adesea explozivi precum Muntele Fuji din Japonia. Al treilea se află în interiorul plăcilor tectonice, când materialul anormal de fierbinte al mantalei se ridică pentru a forma insule oceanice precum Hawaii sau Reunion. Acest fenomen se numește „punct fierbinte”.
Etna nu se încadrează în niciuna dintre aceste categorii. Este situat în apropierea unei zone de subducție, dar compoziția sa chimică seamănă cu vulcanii de puncte fierbinți. Problema este că nu există niciun punct fierbinte în apropiere.
Noul studiu arată că, spre deosebire de vulcanii obișnuiți, unde magma este produsă chiar înainte de o erupție, Etna este alimentată de mici cantități de magmă deja prezente în mantaua superioară, la aproximativ optzeci de kilometri sub suprafață. Această magmă este transportată sporadic la suprafață prin mișcări tectonice complexe cauzate de ciocnirea plăcilor africane și eurasiatice. Magma se ridică prin crăpăturile unei plăci tectonice care apar atunci când se îndoaie în apropierea unei zone de subducție, precum lichidul care este stoars dintr-un burete.
Acest mecanism corespunde așa-numitelor vulcani „pe mici”, un al patrulea tip, puțin studiat, descris pentru prima dată de geologii japonezi în 2006. Acești vulcani subacvatici minusculi oferă dovezi convingătoare pentru existența unor pungi de magmă în mantaua superioară a Pământului.
Problema este scara. Până în prezent, vulcanii „puncte mici” au fost observați doar ca structuri vulcanice foarte mici, care se ridică la cel mult câteva sute de metri deasupra fundului oceanului. Etna este un stratovulcan gigant a cărui activitate a început acum aproximativ 500.000 de ani și care se ridică acum la peste trei kilometri deasupra nivelului mării.
Autorul principal Sébastien Pilet, profesor la Departamentul de Științe ale Pământului și Mediului de la Universitatea din Lausanne, este surprins: „Studiul nostru sugerează că Etna s-ar fi putut forma printr-un mecanism similar cu cel care generează „puncte mici” vulcani subacvatici. Acest lucru este neașteptat, deoarece astfel de procese au fost observate anterior doar în structuri vulcanice foarte mici”.
Oamenii de știință au colectat mostre de pe Muntele Etna pentru a reconstrui evoluția chimică a lavelor care au erupt din formarea vulcanului cu aproximativ 500.000 de ani în urmă și până în prezent. Pe baza datelor experimentale, au reușit să arate că compoziția magmelor Etnei a rămas în mare parte neschimbată în timp, chiar dacă regimul tectonic s-a schimbat. Aceste observații susțin ideea că magmele care hrănesc Etna au existat prealabil în mantaua superioară, variațiile volumelor de erupție fiind controlate în principal de mișcările plăcilor.
Întrebarea care rămâne fără răspuns nu este dacă Etna este unică – toate datele spun că este. Întrebarea este câți mai mulți vulcani de acest tip sunt ascunși sub oceane, acolo unde oamenii de știință nu s-au uitat încă. Și dacă mecanismul „punctului mic” poate da naștere unui gigant precum Etna, atunci poate că ideile despre modul în care se formează vulcanii trebuie revizuite fundamental. În timp ce Etna continuă să erupă, încălcând toate regulile, în adâncurile sale, la o adâncime de optzeci de kilometri, aceleași pungi de magmă care vor ieși cândva la suprafață continuă să se acumuleze în liniște. Și poate data viitoare oamenii de știință vor ști la ce să se aștepte. Sau poate vulcanul are o altă surpriză pregătită.
0 vesel 14.04.2026 18:48 [Material] Întrebarea este și – lângă ce (ce energii) se află (a apărut) Etna?
0 vesel 14/04/2026 18:46 [Material] Surpriza este că Pământul primește vibrații din ce în ce mai mari și mai puternice de la Soare și spațiul interstelar, entitățile întunecate (sufletele) sunt entuziasmate să dispară în energiile care vin. Ei pleacă, fug din corpurile subterane ale Pământului în diferite moduri: prin falii, crăpături etc. prin vulcanii Pământului! Îi provoacă să erupă!
