”Eu întotdeauna am fost o instituție paralelă cu instituțiile de promovare a culturii române. Ei au avut treburile lor, eu pe ale mele. Ei au avut și alte interese, pe mine nu m-a interesat decât promovarea poeziei române, a limbii române. Miniștrii s-au tot schimbat, eu am ramăs, am rezistat tuturor tentațiilor și n-am făcut niciun compromis. N-am cântat la botezuri, n-am cântat la nunți…
Consider că e o infirmitate, nu am nimic cu oamenii care din asta trăiesc. Iar aparițiile mele la televiziune sunt extrem de rare, pentru că nu am la ce emisiuni să mă duc. Nu mă încadrez în grilele lor. Ei spun că sunt din zona showbiz-ului, dar eu le-am spus că nu am nimic în comun cu asta. Ar trebui să fiu inclus în zona culturală.
Ori televiziunile, toate, n-au niciun interes să promoveze lucrurile esențiale ale culturii noastre. Ei fug după rating. Și au și mentalitatea stupidă că asta vrea publicul. Nu e adevrat. Publicul ia ce-i dai tu. Dar dacă nu păstrezi un anumit standard, publicul te uită repede. Eu am studiat 40 de ani fenomenul acesta numit public. Cu cât cobori ștacheta mai jos, cu atât te uită mai repede. Tu trebuie să faci în așa fel încat să-l ridici, nu să te cobori tu la nivelul lui. Ori artiștii de astăzi, în general, aleg calea mai ușoară.
Acum nu mai sunt piloni, nu mai avem oameni de referință. Ne-a distrus perioada comunistă, în care am fost terminați din punct de vedere al demnității spirituale, iar acum nu ne-am revenit din șoc. Suntem încă bezmetici.
Nouă ni se propun modele pipițele de la televizor. Să zicem că ești o fată deșteaptă, termini psihologia și nu te angajează nimeni, pentru că nu ai experiență. Păi unde capeți experiență dacă nu te angajează nimeni. Și ce-și spune ea? Nu mai bine să fiu asistentă la Capatos? Mă cunoaște toată țara! Acum, modelele care ni se propun sunt false…”
