În decembrie 1994, telescopul spațial Hubble a realizat o imagine care încă nu are o explicație clară. În imaginile procesate, în centrul unei galaxii îndepărtate a apărut o structură care amintește vizual de un oraș uriaș. Dimensiunile sale depășesc tot ceea ce umanitatea a observat vreodată în spațiu. Imaginea a reușit să devină disponibilă publicului, după care accesul la ea a fost limitat și datele au fost clasificate.
Povestea a început când profesorul de la Universitatea din Florida, Ken Wilson, în timp ce studia o imagine obișnuită a lui Hubble, a observat o pată neobișnuită pe ea. Când a fost mărită, a arătat o structură geometrică regulată care nu a putut fi explicată nici prin difracția luminii, nici prin interferența în transmisia datelor. După ce au reînregistrat la rezoluție maximă, oamenii de știință au văzut pe ecran ceva care nu se încadra în modelele astrofizice cunoscute: o uriașă metropolă luminoasă plutind în golul spațiului.
Mărimea obiectului este de așa natură încât pe fundalul său, Pământul nu arată mai mult decât un grăunte de nisip. Analiza computerizată a arătat că mișcarea acestei formațiuni coincide cu mișcarea galaxiilor din jur. Cu toate acestea, în timpul modelării tridimensionale s-a dovedit că toate galaxiile se împrăștie tocmai din acest punct al spațiului. Cu alte cuvinte, obiectul descoperit se afla în centrul Universului în expansiune.
Două versiuni principale au apărut imediat în comunitatea științifică. Prima este o structură de astro-inginerie creată de o civilizație supradezvoltată capabilă să transforme sistemele stelare în complexe energetice gigantice. A doua este autoorganizarea materiei cosmice, când plasma și praful, în anumite condiții, formează formațiuni ordonate care seamănă vizual cu formele arhitecturale.
Cu toate acestea, cel mai izbitor lucru a fost asemănarea a ceea ce a văzut cu textele care există de milenii. Cartea Bibliei Apocalipsa spune:
„Cetatea este așezată într-un patrulater, iar lungimea ei este aceeași cu latitudinea ei. Și a măsurat orașul cu o trestie pentru douăsprezece mii de stadi; lungimea, lățimea și înălțimea ei sunt egale. Și a măsurat zidul ei ca să fie de o sută patruzeci și patru de coți. Zidul lui a fost construit din iasp și orașul era aur curat, ca și sticlă curată… slava lui Dumnezeu a luminat-o” (Apocalipsa 21:16-23).
Coincidența s-a dovedit a fi atât de precisă încât obiectul a primit numele neoficial „Locuința lui Dumnezeu” sau „Orașul lui Dumnezeu”.
O descriere și mai detaliată este conținută în Cartea Urantia, un text care descrie Insula Paradisului ca centru al Universului, sediul Creatorului:
„În centrul acestui etern univers central se află Insula Paradisului nemișcată, centrul geografic al infinitului și sediul lui Dumnezeu etern… Insula eternă a Paradisului este centrul etern al universului universurilor și locuința Tatălui Universal… Această Insula centrală este cel mai gigantic corp organizat din realitatea cosmică a întregului univers.”
Textul mai spune că Paradisul nu este sferic și are o „formă distinct eliptică”. Acolo se specifica:
"Paradisul servește mai multor scopuri pentru administrarea sferelor universale, dar pentru creaturi el există în primul rând ca sălaș al Divinului. Prezența personală a Tatălui Universal se află chiar în centrul suprafeței superioare a acestei sălașuri aproape circulare, dar nu sferice, a Zeităților."
Ceea ce au văzut oamenii de știință în fotografii se potrivește cu aceste descrieri. Un oraș luminos situat în centrul Universului, spre care converg toate galaxiile – așa este descrisă Insula Paradisului. Nu se știe cum textele antice ar putea conține informații despre o structură descoperită abia la sfârșitul secolului al XX-lea folosind un telescop spațial.
Faptul că datele au fost clasificate a ridicat multe întrebări. Imaginile au devenit disponibile public doar din întâmplare – din cauza unei erori tehnice când accesul la serverul NASA nu a fost oprit la timp. După aceasta, doar cei cu autoritate specială au avut acces la imagini. Nu au existat comentarii oficiale de la NASA sau alte agenții.
Dacă știința a confirmat existența structurii descrise în textele religioase, aceasta pune întrebări civilizației pentru care nu are răspunsuri pregătite. The religious interpretation of events can receive empirical confirmation, which can change the foundations of the modern worldview. This is probably the reason for the secrecy – the consequences of admitting such a fact are too serious for public discussion.
Ceea ce a văzut Hubble la sfârșitul anului 1994 rămâne încă unul dintre cele mai nerezolvate mistere ale astronomiei moderne. Singurul lucru care poate fi afirmat cu certitudine este că imaginile arată un obiect care nu se încadrează în niciunul dintre modelele astrofizice existente. Structura, dimensiunea și poziția sa în spațiu continuă să stârnească controverse, iar datele oficiale rămân închise. Poate că într-o zi aceste fotografii vor fi complet desecretizate. Deocamdată rămân întrebări fără răspuns.
