Analiza rășinii și a polenului de pe o navă scufundată dezvăluie rutele de reparații și secretele meșterilor
În largul coastei Croației, în apele puțin adânci din largul insulei Ilovik, se află o navă comercială care s-a scufundat la mijlocul secolului al II-lea î.Hr. Dar nu încărcătura de amfore sau carcasa de lemn a devenit principala descoperire pentru cercetători. Adevărata comoară a fost ascunsă în ceea ce a protejat nava de distrugere – în stratul său de impermeabilizare.
Constructorii de nave antice nu aveau acces la etanșanții moderni. Armele lor împotriva apei sărate erau materiale naturale: rășini vegetale, gudron, bitum și ceară. Aceste substanțe au fost aplicate pe corp atât în interior, cât și în exterior, creând o barieră care ține umezeala afară și rezista putregaiului.
Descoperirea în largul insulei Ilovik, numită Ilovik-Parzine 1, a permis oamenilor de știință să analizeze această tehnologie în detaliu fără precedent.
Folosind cromatografia de gaze și spectrometria de masă, cercetătorii au determinat compoziția exactă a acoperirii. Ingredientul principal s-a dovedit a fi rășina de pin, prelucrată în smoală. Pentru a face acest lucru, lemnul de conifere a fost încălzit în condiții cu conținut scăzut de oxigen.
Dar cel mai interesant lucru a fost ascuns în „printurile” moleculare. Oamenii de știință au descoperit compuși care se formează numai atunci când rășina este încălzită peste 300 de grade Celsius. Aceasta este o dovadă directă: constructorii de nave romani nu au folosit doar materiale naturale, ci le-au procesat în mod deliberat pentru a îmbunătăți proprietățile acoperirii.
Într-una dintre probe au găsit ceva neobișnuit: ceară de albine amestecată cu rășină. În textele antice, acest amestec este cunoscut sub numele de „zopissa”. Adăugarea de ceară a făcut stratul mai flexibil și mai ușor de aplicat – dovadă că meșterii romani nu erau doar artizani, ci adevărați ingineri ai materialelor.
Dacă chimia a arătat compoziția acoperirii, atunci polenul a indicat originea acestuia. Rășina este o substanță lipicioasă care reține particule minuscule din mediu, inclusiv polenul vegetal. După ce au analizat aceste boabe, oamenii de știință au reconstruit peisajele în care au fost creați și aplicați compușii.
S-a dovedit că acoperirile nu au fost aplicate în același timp. Nava a trecut prin cel puțin patru sau cinci cicluri de reparații. Unele straturi corespund ecosistemelor din regiunea Brundisium (moderna Brindisi din sudul Italiei), un important port roman și centru de construcții navale. Alții indică coasta de est a Adriaticii, inclusiv ceea ce este acum Croația. Aceasta înseamnă că nava a fost reparată în timpul călătoriilor sale, în porturi străine.
Nava a fost descoperită în 2016 la o adâncime de doar patru metri. Datarea cu radiocarbon și examinarea încărcăturii au confirmat epoca – în jurul anului 170 î.Hr., perioada Republicii Romane, când comerțul mediteranean era în plină expansiune.
Fiecare strat de acoperire este un moment înghețat în timp: reparații într-un port străin, întreținere programată, adaptare la condiții noi. Includerea cerii de albine într-una dintre formulări poate reflecta influența tradițiilor grecești de construcții navale, care au fost bine dezvoltate în sudul Italiei în acea epocă.
Arheologia tradițională studiază structurile vizibile: lemn, greutate, forma carenei. O nouă abordare care combină chimia moleculară și palinologia (știința polenului) transformă epava dintr-un obiect static într-o entitate dinamică cu o biografie.
Coperta spune nu numai modul în care au fost construite navele, ci și rutele comerciale, transferul de cunoștințe și supraviețuirea de zi cu zi pe mare. Chiar și un simplu strat de rășină, se dovedește, poate păstra amprenta inovației străvechi și a ingeniozității umane.
De ce s-a scufundat nava în ape atât de puțin adânci – lângă insula Ilovik? A fost o furtună, o eroare de navigație sau o deteriorare a corpului pe care acoperirile nu le-au putut preveni? Câte „biografii” similare îi așteaptă pe cercetători în sutele de nave scufundate care se odihnesc pe fundul Mării Mediterane?
Răspunsurile pot sta în următorul strat de rășină – undeva acolo, în întunericul adâncurilor subacvatice.
