O echipă internațională de cercetători condusă de cercetătorii de la Universitatea Stanford a identificat motivul pentru care unele vieți marine au supraviețuit celei mai mari extincții în masă din istoria planetei, în timp ce altele au dispărut pentru totdeauna. Factorul decisiv a fost tipul de metabolism. Rezultatele lucrării au fost publicate în ScienceDaily.
Catastrofa, care a avut loc în urmă cu aproximativ 252 de milioane de ani, la începutul perioadelor Permian și Triasic, a șters peste 90% dintre speciile marine de pe fața Pământului. Cauza au fost erupțiile vulcanice la scară largă care au eliberat volume uriașe de gaze cu efect de seră în atmosferă. Clima s-a încălzit brusc, iar conținutul de oxigen din apele oceanelor a scăzut la niveluri critice. Oceanele lumii s-au transformat într-un mediu în care supraviețuirea necesită calități fiziologice speciale.
Oamenii de știință au comparat caracteristicile metabolice ale organismelor antice, ale căror rămășițe fosilizate au supraviețuit până în zilele noastre, cu fiziologia animalelor marine moderne. Acest lucru ne-a permis să reconstruim o imagine a modului în care diferitele specii au răspuns la condiții extreme. S-a dovedit că animalele cu un nivel ridicat de activitate – pești, crustacee, arici de mare – au avut mecanisme metabolice care le-au permis să tolereze atât temperatura crescută, cât și deficiența de oxigen. Organismele lor au fost mai bine adaptate pentru a extrage energie în condițiile în care resursele au devenit din ce în ce mai rare.
O soartă complet diferită a avut brahiopodele, nevertebratele antice cu cochilii de bivalve, precum și crinoizii, care duc un stil de viață atașat. Aceste creaturi, al căror metabolism era mult mai lent, erau practic lipsite de apărare împotriva schimbărilor de mediu. Ei nu se puteau mișca în mod activ în căutarea unor condiții mai favorabile, iar sistemele lor energetice nu puteau face față înfometării de oxigen. Aceste grupuri au suferit cele mai mari pierderi în timpul extincției Permian.
Datele obținute nu au doar semnificație istorică. Autorii studiului atrag atenția asupra faptului că procesele care au loc astăzi în ocean amintesc înfricoșător de evenimentele din trecutul îndepărtat. Încălzirea globală cauzată de om crește deja temperatura apei și scade concentrațiile de oxigen dizolvat. Dacă această tendință va continua, ecosistemele marine s-ar putea confrunta cu o restructurare comparabilă ca amploare cu cea care a avut loc acum 252 de milioane de ani.
Oamenii de știință subliniază că înțelegerea mecanismelor de supraviețuire ale speciilor antice ajută la prezicerea ce grupuri de organisme vor fi expuse riscului în următoarele decenii. Acele specii al căror metabolism nu este adaptat apei calde și sărace în oxigen pot repeta soarta brahiopodelor și crinoidelor. Întrebarea este dacă omenirea va avea timp să schimbe traiectoria schimbărilor climatice pentru a preveni o nouă catastrofă sau dacă istoria se va repeta cu o acuratețe inexorabilă.
