
Lumina poate fi gândită nu numai ca un fascicul, ci și ca un val. Un val are creste, jgheaburi si amplitudine. Când mai multe valuri sunt suprapuse una peste alta, ele se pot anula reciproc în anumite puncte. Într-un astfel de punct amplitudinea devine zero. Nu există lumină acolo. Aceasta este zona întunecată din câmpul luminos. Fizicienii o numesc o singularitate de fază sau un vortex optic.
În anii 1970, a apărut o teorie: astfel de puncte întunecate se puteau mișca mai repede decât unda luminoasă în sine. Nu materie, nici energie și nici informație – doar structura geometrică a câmpului, punctul în care valul s-a stins. Dar nu a fost posibil să se testeze acest lucru experimental: procesele sunt prea rapide și prea mici.
În 2026, o echipă de fizicieni de la Technion – Institutul de Tehnologie din Israel – a măsurat direct mișcarea unor astfel de puncte pentru prima dată. Și ea a confirmat: în anumite condiții se mișcă de fapt mai repede decât valul. Studiul a fost publicat în Nature. Limita lui Albert Einstein nu este încălcată: teoria specială a relativității interzice depășirea vitezei luminii doar pentru materie, energie și semnal. Un model geometric într-o undă nu este un semnal.
Pentru a vedea efectul, oamenii de știință au folosit nitrură de bor hexagonală, un material în care lumina este transformată în unde hibride numite fono-polaritoni. Acestea sunt unde electromagnetice asociate cu vibrațiile rețelei atomice. Călătoresc de o sută de ori mai încet decât lumina în vid. Această încetinire a făcut procesele ultrarapide măsurabile.
În interiorul acestui material, undele s-au suprapus, s-au stins în puncte individuale, iar aceste puncte – singularități întunecate – s-au mișcat. Uneori s-au născut în perechi, au devenit apropiați și au dispărut. În momentul nașterii și distrugerii, viteza lor aparentă a depășit viteza valului în sine.
O analogie simplă este umbra unui obiect care se mișcă rapid. Dacă țineți o lanternă de-a lungul unui perete îndepărtat, o pată de lumină va străbate suprafața mai repede decât viteza luminii. Dar asta nu înseamnă că informația a fost transmisă mai rapid: fiecare secțiune a peretelui a fost iluminată de propria rază. În noul experiment, în loc de un punct de lumină, întunericul s-a deplasat în interiorul valului, fără a transporta nici energie, nici semnal.
Teoria anilor 1970 a singularităților optice superluminale a fost confirmată experimental. Un fenomen care a existat doar în calcule de zeci de ani poate fi observat acum în laborator. Dacă într-un material în care lumina este încetinită de o sută de ori, întunericul depășește lumina, atunci ce alte anomalii ale undelor pândesc în alte medii, așteaptă să fie măsurate? Și nu se așteaptă fizica la o nouă serie de descoperiri atunci când oamenii de știință învață să controleze aceste puncte întunecate?


0 Alexeyy 17.05.2026 22:36 [Material] întunericul este mai rapid decât lumina… acestea sunt unde gravitaționale… viteza lor de propagare este mult mai mare decât viteza luminii…


0 topzz 13/05/2026 13:30 [Material] Viteza de propagare a luminii este instantanee. Orice viteză măsurată este erori de instrument.