Află totul despre asta!

www.BATRANETE.com – Site-ul nr. 1 pentru bătrâni!

Bunicii nu ar trebui să aibă niciodată un nepot favorit: diferențele pot provoca traume profunde

Cea dintre bunici și nepoți este o relație minunată, o resursă foarte prețioasă în viața celor care au avut norocul să poată întâlni acești „al doilea părinte”. Iubire, atenție și – de ce nu – niște concesii „suplimentare” în comparație cu tații și mamele: bunicii pot oferi toate acestea și, pentru copii, adolescenți și adulți, ei reprezintă într-adevăr un punct de referință fundamental.

Cu toate acestea, în familiile din întreaga lume, totul nu merge întotdeauna așa cum ar trebui și nu este neobișnuit ca afecțiunile și atențiile să fie distribuite în mod greșit sau inadecvat. Acestea sunt situații cu care mulți au avut probabil de-a face. Despre ce vorbim? Dintre cazurile nefericite în care bunicii aleg un nepot preferat, aproape ignorându-i pe alții.

Din păcate, este inutil să o ascunzi: această dinamică în familie se poate întâmpla și chiar destul de des. Tendința de a avea relații diferite – mai mult sau mai puțin strânse – conform membrilor familiei este destul de normal, dar aceste diferențe nu ar trebui să devină niciodată excesiv de accentuate, mai ales atunci când vine vorba de copii și nepoți.

Motivul este simplu: dacă un copil vede că celălalt este literalmente acoperit de o figură importantă ca cea a bunicului sau a bunicii, el poate simți o durere emoțională mare și profundă, care poate deveni, zi de zi, nesustenabilă. Cu siguranță nu este responsabilitatea copilului dacă un bunic are un nepot favorit, dar de multe ori, pentru cei mici, acest lucru este greu de înțeles. Astfel, diferite tratamente duc la închideri și îndepărtare.

Totul, ca în multe alte cazuri de traume emoționale mici și mari suferite în timpul copilăriei, poate afecta inevitabil stabilitatea și seninătatea viitoare a nepoților. Prin urmare, trebuie să fie responsabilitatea adulților – bunici sau părinți orice – să nu creeze diferențe și preferințe și, dacă se întâmplă acest lucru, cel mai bun lucru este să intervii mereu, încercând să clarificăm și să ne exprimăm clar sentimentele.

În primul rând, părinții copilului trebuie să alerteze bunicii, chiar dacă se așteaptă să primească răspunsuri indignate sau negări de la bunici. Este adevărat: nu este simplu, dar poate fi foarte util pentru a scoate la iveală iritații și dezacorduri care, pe termen lung, nu ar face decât să se înrăutățească.

Copiii nu au nimic de-a face cu aceasta și, adesea, în spatele acestui comportament, pot exista diferențe între bunici și proprii lor copii. La urma urmei, a fi adult și matur înseamnă și a avea curajul de a înfrunta: o atitudine dificilă, dar în același timp prețioasă pentru bunăstarea noastră psihologică a oamenilor pe care îi iubim.