Muntele Templului este unul dintre cele mai sensibile locuri de pe Pământ. Este sacru pentru evrei, musulmani și creștini. Orice cercetare aici necesită acordul mai multor părți. Și acest acord nu a fost încă primit. Cu toate acestea, după cum arată evenimentele recente, cei care nu sunt de acord pot fi pur și simplu excluși de la deciziile referitoare la Muntele Templului.

Conform istoriei biblice, sicriul sacru, care conținea tăblițele de piatră care conțineau cele Zece Porunci, a fost construit de israeliți la scurt timp după ieșirea din Egipt, în jurul secolului al XIII-lea î.Hr. Moise a pus tăbliţele înăuntru. Chivotul a fost păstrat în Sfânta Sfintelor, partea cea mai interioară a Templului din Ierusalim. Și apoi, în 586 î.Hr., când babilonienii au capturat și au distrus orașul, altarul a dispărut. Pentru totdeauna. Sau nu?

Arheologul Dr. Chris McKinney oferă un răspuns care ar putea schimba cursul arheologiei biblice. În opinia sa, Chivotul Legământului nu a fost distrus sau luat de cuceritori. Era ascuns. Și este situat undeva în golurile subterane de sub Orașul lui David – la sud de Muntele Templului din Ierusalim.

Trei dovezi antice

În documentarul său „Legends of the Lost Ark”, lansat pe 7 aprilie, McKinney se bazează pe trei tradiții antice pentru a descrie soarta altarului. Toți sunt de acord asupra unui singur lucru: Chivotul a fost ascuns în mod deliberat de invadatori și nu a fost distrus.

Prima versiune și cea mai discutată, pe care cercetătorii o numesc Legenda Muntelui, spune: Chivotul este ascuns sub Muntele Templului. Acest site este Sfânta Sfintelor iudaismului, unde se crede că Avraam s-a pregătit să-l sacrifice pe Isaac. Primul Templu a stat aici, iar apoi al Doilea. Potrivit acestei tradiții, preoții au ascuns obiecte sacre în camere sau tuneluri subterane de sub complexul templului, cu puțin timp înainte de începerea asediului babilonian.

A doua versiune, cunoscută sub numele de Legenda Stâncii, descrie modul în care profetul Ieremia a ascuns Chivotul într-un loc misterios, stâncos, între doi munți. Ieremia a trăit în Ierusalim în ultimii ani înainte de distrugerea orașului, făcându-l o figură centrală în poveștile dispariției Chivotului. Locația exactă descrisă în texte rămâne neclară – poate o zonă deșertică lângă Ierusalim, sau poate o regiune muntoasă mai îndepărtată.

A treia și cea mai veche tradiție, pe care cercetătorii o numesc Legenda Muntelui Nebo, se găsește în a doua Carte a Macabeilor. Ea susține că Ieremia a purtat Chivotul, împreună cu alte obiecte sacre, într-o peșteră sau mormânt de pe Muntele Nebo – același în care, conform tradiției, Moise a murit și a fost îngropat.

În ciuda diferențelor lor, toate cele trei legende au trăsături comune. În centrul fiecăruia se află profetul Ieremia. Evenimentele fiecăruia au loc cu puțin timp înainte de căderea Ierusalimului. Și fiecare insistă: altarul a fost ascuns în mod deliberat și nu a fost pierdut în luptă.

Tehnologii care pot privi prin piatră

Muntele Templului rămâne unul dintre principalele „puncte goale” din arheologia biblică. Săpăturile tradiționale cu lopată și mistrie sunt practic imposibile aici din motive religioase și politice. Dar McKinney sugerează o cale diferită.

Își pune speranțele în noile tehnici de teledetecție. Radar de penetrare a solului, scanare seismică, tomografie electrică – toate aceste tehnologii sunt capabile să dezvăluie structuri ascunse subterane fără o singură intruziune în solul sacru. Dar principala speranță a lui McKinney constă în detectoarele de muoni.

Muonii sunt particule subatomice minuscule create atunci când razele cosmice se ciocnesc cu atmosfera Pământului. Ele pătrund în mod constant totul în jur, inclusiv grosimea pietrei. Detectoarele speciale pot urmări trecerea lor și pot identifica goluri – peșteri, tuneluri, camere subterane, care sunt invizibile pentru metodele convenționale.

Scanările preliminare ale zonei au dezvăluit deja goluri și structuri necunoscute anterior de sub peisajul antic. Dacă tehnologia poate fi implementată sub Muntele Templului, McKinney și echipa sa speră să descopere Arca, presupunând că încă mai există. Și acesta este un „dacă” important. Chivotul, conform descrierii biblice, a fost acoperit cu aur curat atât în ​​exterior, cât și în interior. Aurul nu se corodează. Poate fi detectat chiar și prin grosimea pământului folosind instrumente sensibile.

Optimism prudent

McKinney nu pretinde că a găsit Arca. El nu pretinde că știe locația ei exactă. El vorbește despre posibilitate. Despre o tehnologie care poate fi cheia dezvăluirii celui mai vechi mister al arheologiei biblice.

„Sunt încântat și sper cu privire la ceea ce va urma”, admite el într-un interviu recent. În același timp, este conștient de obstacolele enorme – religioase, politice și logistice.

Muntele Templului este unul dintre cele mai sensibile locuri de pe Pământ. Este sacru pentru evrei, musulmani și creștini. Orice cercetare aici necesită acordul mai multor părți. Și acest acord nu a fost încă primit.

Cu toate acestea, însuși faptul că un arheolog serios ia în considerare cu seriozitate posibilitatea de a descoperi Arca folosind detectoare de muoni deschide un nou capitol în căutarea de secole. Dacă tehnologia confirmă prezența golurilor – și eventual a obiectelor de aur – sub Muntele Templului, omenirea se va confrunta cu o dilemă. Cum să ajungi la ceea ce este dedesubt fără a distruge ceea ce este deasupra? Și ce este mai important – păstrarea locurilor sacre sau dezvăluirea secretului care a determinat credința a miliarde de oameni timp de trei milenii?

Chivotul Legământului nu a fost găsit. Dar, pentru prima dată după mult timp, arheologii au nu doar o teorie, ci un instrument care poate transforma teoria în dovezi. Muonii nu se grăbesc. Trec prin pământ, prin piatră, prin secole. Tot ce rămâne este să înveți să-i asculti.