Imaginați-vă un parazit care își obligă victima să trăiască de zece ori mai mult decât de obicei și, în același timp, își obligă rudele să-l poarte în brațe, să-l hrănească și să-l îngrijească. Pentru furnicile din specia Temnothorax nylanderi, aceasta nu este intriga unui film de groază, ci realitatea. Tenia Anomotaenia brevis intră în corpul unei furnici lucrătoare prin excremente de ciocănitoare infectată și începe să-și controleze corpul și soarta întregii colonii.
Larvele de furnici infectate își schimbă culoarea: corpul lor maro închis devine galben pal. Nu cresc la dimensiuni normale, își schimbă mirosul și încep să emită feromoni, pe care alte furnici îi confundă cu furnici regale. Furnicile lucrătoare sănătoase poartă rude infectate, le hrănesc, le îngrijesc și le protejează, neglijând propriile responsabilități. Furnicile infectate, la rândul lor, devin leneșe, rareori părăsesc cuibul și trăiesc de până la zece ori mai mult decât de obicei, dedicându-și viața așteptării.
Tot acest proces face parte din strategia sofisticată a parazitului. Nu ucide victima, ci o menține în viață și sănătoasă până când vine momentul reproducerii. Când o ciocănitoare, un prădător natural al furnicilor, vizitează cuibul, indivizii sănătoși se împrăștie, în timp ce cei infectați, dimpotrivă, rămân nemișcați. Prădătorul le mănâncă cu ușurință, iar tenia intră în sfârșit în intestinele păsării – un mediu ideal pentru reproducerea acesteia. Viermii adulți depun ouă, care sunt apoi eliberate în excrementele păsării și ciclul începe din nou.
Mecanism genetic: cum un parazit controlează o furnică
Pentru a înțelege exact cum viermele controlează corpul furnicii, cercetătorii de la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz și Universitatea Zhejiang au studiat expresia genelor în creierul și corpurile de grăsime ale furnicilor infectate și sănătoase. S-a dovedit că profilul genetic al lucrătoarelor infectate era remarcabil de asemănător cu cel al reginelor. Parazitul probabil rearanjează rețelele de reglementare ale gazdei, interferând cu procesele care controlează metabolismul, imunitatea, îmbătrânirea și comportamentul.
În același timp, în creierul furnicilor infectate, activitatea moleculelor de semnalizare și a receptorilor este suprimată, ceea ce explică comportamentul lor apatic. Cu toate acestea, parazitul nu folosește propriile molecule pentru control: modificările apar din cauza interferenței cu activitatea genelor furnicii în sine. Acest lucru sugerează că viermele acționează ca un hacker maestru, rescriind „programul” gazdei sale la un nivel scăzut.
Această tenia nu este singurul manipulator maestru. Ciuperca cordyceps transformă furnicile în zombi, făcându-le să se cațere și să-și atașeze fălcile de frunze pentru a răspândi sporii rudelor lor. Totuși, în cazul teniei, „zombificarea” pare mult mai sofisticată și paradoxală: în loc să folosească victima, parazitul își prelungește viața și o transformă într-un obiect de cult, pentru a deveni hrană pentru ciocănitoare la momentul potrivit.
Studiul, publicat în revista BMC Genomics, demonstrează cât de subtil paraziții pot remodela fiziologia și comportamentul gazdelor lor, deschizând noi orizonturi pentru înțelegerea interacțiunilor dintre specii și a mecanismelor care reglează îmbătrânirea și comportamentul social.
