În 2011, astronomii care studiau îndepărtatul quasar APM 08279+5255 au făcut o descoperire care a șocat lumea științifică. Un nor gigant de vapori de apă a fost descoperit în jurul acestui obiect supermasiv, care se întinde pe sute de ani lumină. Volumul de apă din acest rezervor este de aproximativ 140 de trilioane de ori mai mare decât toate oceanele Pământului la un loc.

Timp de secole, omenirea a privit cerul înstelat, întrebându-se ce secrete ascunde întunericul nesfârșit al spațiului. Ne-am imaginat civilizații extraterestre, planete misterioase și fenomene cosmice neobișnuite. Dar această descoperire i-a uimit chiar și pe astronomi înșiși. Oamenii de știință cred că există un „ocean” de apă inimaginabil de masiv în spațiul profund. Nu înghețat pe luna înghețată. Nu este închis într-o planetă îndepărtată. Și plutind chiar în spațiu.

Tanc spațial: numere imposibil de înțeles

Quasar APM 08279+5255 este situat la mai mult de 12 miliarde de ani lumină de Pământ. Aceasta înseamnă că vedem acest nor așa cum era atunci când Universul avea doar aproximativ 1,6 miliarde de ani – adică în tinerețe. La acea vreme, așa cum se credea anterior, apa trebuie să fi fost un fenomen relativ rar. Natura, după cum sa dovedit, avea alte planuri.

Un nor de vapori de apă înconjoară o gaură neagră supermasivă, care este de aproximativ 20 de miliarde de ori masa Soarelui. Gaura neagră în sine emite energie comparabilă cu cea a o mie de trilioane de stele. Aceste condiții extreme încălzesc gazul și praful din jur, creând zone vaste bogate în molecule de apă. Temperatura norului este destul de scăzută în raport cu standardele Pământului, dar pentru spațiul adânc este surprinzător de ridicată, permițând să existe cantități enorme de vapori de apă.

Apa în Univers: de la rară la omniprezentă

De zeci de ani, oamenii de știință s-au întrebat: este apa un fenomen rar în spațiu? La urma urmei, pe Pământ pare o bijuterie. Cu toate acestea, descoperirile recente indică faptul că apa poate fi una dintre cele mai abundente substanțe din univers.

Apa a fost găsită peste tot: pe Marte, sub suprafață și în calotele polare; pe Europa, un satelit al lui Jupiter, unde sub crusta înghețată se află un ocean care conține mai multă apă decât toate mările pământului; pe Enceladus, o lună a lui Saturn care aruncă apă în spațiu prin gheizere gigantice care conțin ingredientele pentru viață. Apa se găsește în norii interstelari dintre stele și în discuri protoplanetare unde se nasc lumi noi. Universul, după cum se dovedește, este mult mai „umed” decât și-ar fi putut imagina oricine.

Dar cel mai uimitor lucru a fost descoperirea apei în Universul timpuriu. Faptul că un astfel de rezervor uriaș a existat încă de la 1,6 miliarde de ani după Big Bang înseamnă că chimia cosmică a devenit complexă surprinzător de repede după nașterea primelor generații de stele.

Apa nu este doar ceva de care o persoană are nevoie pentru a supraviețui. Este unul dintre ingredientele esențiale pentru viața așa cum o cunoaștem. Fiecare organism viu cunoscut de noi depinde de apă. Acționează ca un solvent universal, un mediu pentru reacții chimice, un regulator de temperatură și un purtător de nutrienți.

De aceea, oamenii de știință care caută viață dincolo de Pământ urmează o strategie simplă: „Urmează apa”. Acolo unde este apă, poate fi viață. Descoperirea unui rezervor gigant alimentează speranțele cercetătorilor că ingredientele necesare vieții ar putea fi distribuite pe scară largă în întregul univers.

Cum au descoperit astronomii apa la 12 miliarde de ani lumină distanță

Detectarea apei la o asemenea distanță pare imposibilă. Dar oamenii de știință nu văd molecule individuale printr-un telescop – ei studiază lumina. Fiecare moleculă absoarbe și emite radiații într-un mod unic, creând ceea ce se numește „amprentă spectrală”. Folosind radiotelescoape puternice, astronomii au descoperit o semnătură distinctivă a vaporilor de apă în jurul quasarului. Observațiile au fost făcute folosind Observatorul Submilimetru Caltech și Interferometrul Plateau de Bure din Franța. Analiza semnalelor a făcut posibilă calcularea dimensiunii și compoziției enorme a norului.

Există oceane și mai mari în Univers?

Probabil că da. Astronomii au descoperit acest rezervor gigant doar pentru că înconjoară unul dintre cei mai strălucitori quasari cunoscuți. Pot fi nenumărate altele ascunse în adâncurile spațiului. Telescoapele noastre actuale pot observa doar o parte a Universului. Instrumente noi, cum ar fi telescopul spațial James Webb, dezvăluie deja detalii care anterior nu erau disponibile. Oamenii de știință se așteaptă să descopere și mai multe galaxii apoase, oceane sub suprafața lunilor îndepărtate, exoplanete apoase și rezervoare ascunse în interiorul nebuloaselor.

Poate exista viata in astfel de conditii?

Norul însuși din jurul APM 08279+5255 este probabil prea ostil pentru viață – radiația de la quasar este extrem de intensă. Cu toate acestea, însuși faptul că există astfel de corpuri de apă uriașe ridică întrebări interesante. Dacă apa s-a format devreme și s-a răspândit, poate că mediile locuibile au apărut și devreme. Ar putea viața extraterestră să fi apărut cu miliarde de ani înainte ca Pământul să se formeze? Aceasta este o posibilitate pe care oamenii de știință o iau în serios. Există sute de miliarde de stele în galaxia noastră și sute de miliarde de galaxii în Univers. Șansele ca Pământul să fie unic sunt din ce în ce mai mici.

Uită-te la oceanele pământului – par nesfârșite. Acestea acoperă mai mult de 70 la sută din planeta noastră și conțin suficientă apă pentru a susține miliarde de vieți. Dar în comparație cu rezervorul gigant descoperit în spațiul adânc, oceanele noastre sunt aproape nesemnificative.

Undeva la 12 miliarde de ani lumină distanță, o mare de neimaginat de vastă de molecule de apă plutește în jurul unei găuri negre monstruoase. Nu ca valuri sau maree, ci ca un nor cosmic mai mare decât orice a întâlnit omenirea vreodată. Și poate cea mai uimitoare parte din toate acestea este că un astfel de ocean uriaș poate să nu fie unic. Universul poate fi plin de apă – și de posibilități pe care abia am început să le realizăm.