Cercetătorii de la Universitatea Democrit din Thracia au efectuat o nouă datare a așezării Paradimi din nord-estul Greciei, ceea ce arată că aceasta a fost fondată în perioada neolitică timpurie, în jurul anului 6200 î.Hr. sau chiar mai devreme. Descoperirile, publicate în iulie 2026, au fost obținute folosind o abordare multidisciplinară care a permis oamenilor de știință să arunce o nouă privire asupra istoriei primilor fermieri din regiune și să revizuiască ideile existente despre așezarea Traciei în epoca neolitică.
Așezarea Paradimi este situată la aproximativ șase kilometri sud-vest de orașul Komotini, pe câmpia Traciei grecești. Anterior, aici se desfășurau cercetări arheologice în 1929, 1965 și 1997. În timpul acestor lucrări au fost descoperite ceramică și alte artefacte, dar oamenii de știință nu au putut determina cu exactitate data înființării așezării sau reconstrui organizarea spațială a acesteia. Situl a rămas prost studiat pentru o lungă perioadă de timp, iar poziția sa cronologică în secvența neolitică a regiunii a fost neclară.
Echipa, condusă de Dushka Urem-Kotsu, a folosit un set de metode non-invazive care au făcut posibilă obținerea de date fără a efectua săpături la scară largă. Lucrarea a folosit explorarea suprafeței, magnetometrie, radar de penetrare a solului, forarea sedimentelor și datarea cu radiocarbon. Această abordare, combinând metodele geofizice cu cele arheologice tradiționale, a oferit oamenilor de știință posibilitatea de a determina structura așezării, dimensiunea și vechimea acesteia. Datarea cu radiocarbon a probelor de cărbune recuperate din carotele de sedimente s-a dovedit crucială în stabilirea cronologiei sitului.
Rezultatele studiului arată că Paradimi a fost locuită continuu din Neoliticul timpuriu până la începutul epocii bronzului. Oamenii de știință au descoperit un sistem de șanțuri duble care înconjoară așezarea, precum și mai mult de o duzină de clădiri identificate cu ajutorul senzorilor geofizici. Șanțurile duble au îndeplinit probabil o funcție defensivă sau rituală, indicând o organizare socială complexă deja în primele etape ale neoliticului. Lipsa urmelor de activitate din perioada neoliticului târziu sugerează că așezarea ar fi putut fi abandonată de locuitori la un moment dat, ridicând semne de întrebare cu privire la motivele plecării și revenirii ulterioare a populației.
Noi dovezi ar putea rescrie istoria primilor fermieri din regiune, indicând o așezare mai timpurie și mai complexă a Traciei decât se credea anterior. Acest lucru are implicații pentru înțelegerea răspândirii practicilor agricole neolitice din Anatolia în Europa. Poziția lui Paradimi pe câmpia Traciei îl face un punct cheie în studiul modului în care agricultura și viața sedentară s-au răspândit în Peninsula Balcanică. Studiul subliniază, de asemenea, importanța utilizării metodelor non-invazive în arheologia modernă pentru a obține informații detaliate despre așezările antice fără a le distruge. Informațiile obținute deschid noi perspective pentru studierea economiei, organizării sociale și a vieții de zi cu zi a primilor fermieri ai Europei și a interacțiunii acestora cu mediul în perioada neoliticului timpuriu.
