Când vorbim despre ghețari, imaginația înfățișează câmpuri albe nesfârșite sclipind sub soare. Dar naturii îi place să-și ascundă secretele. Mase uriașe de gheață pot fi ascunse sub un strat gros de pietre și bolovani, rămânând invizibile pentru ochi. Aceste formațiuni sunt numite ghețari de stâncă și, după cum a descoperit un nou studiu, ele stochează rezerve cu adevărat colosale de apă dulce.
Oamenii de știință de la Universitatea din Utah au dezvoltat o metodă care face posibilă pentru prima dată măsurarea cu precizie a volumului de gheață într-o astfel de formațiune ascunsă. Obiectul de studiu a fost Ghețarul Timpanogos, situat la poalele muntelui cu același nume din Utah. Cercetătorii au folosit un gravimetru, un dispozitiv care măsoară gravitația în diferite puncte. Diferența de densitate dintre rocă și gheață este atât de mare încât câmpul gravitațional de deasupra ghețarului este vizibil mai slab. Efectuând 232 de măsurători în diferite locații, echipa a folosit statistici bayesiene și tehnici de modelare 3D pentru a reconstrui structura internă a ghețarului.
Rezultatul a fost impresionant. Se estimează că ghețarul Timpanogos are aproximativ 83% gheață și doar 17% stâncă. Grosimea medie a gheții ajunge la 18,8 metri, iar volumul total este de aproximativ 1,5 milioane de metri cubi – acesta este comparabil cu volumul Marii Piramide din Giza sau cu aproximativ șase sute de piscine olimpice. În ceea ce privește masa – aproximativ 1,4 milioane de tone de gheață ascunse sub suprafața stâncoasă.
Dar principala descoperire era pe viitor. Folosind date din studiile anterioare privind structura internă a altor ghețari de rocă, oamenii de știință au dezvoltat o nouă metodă de estimare a stocării gheții în funcție de suprafața. Extrapolând această tehnică la toți cei 836 de ghețari de rocă documentați din Utah, ei au ajuns la o cifră uluitoare de aproximativ un miliard de tone de gheață. Pentru comparație: în întreaga regiune de vest a Statelor Unite există aproape 12 miliarde de tone de astfel de ghețari, iar la scară globală – aproximativ 48 de miliarde.
Aceste cifre au mai mult decât o semnificație academică. Într-un climat în schimbare, ghețarii de stâncă pot deveni o rezervă importantă de apă dulce. Spre deosebire de ghețarii deschiși, care se topesc rapid în lumina directă a soarelui, gheața ascunsă este protejată de căldură printr-o „copertă” de rocă și poate supraviețui mult mai mult. Cu toate acestea, pe măsură ce temperaturile cresc, acestea pot deveni destabilizate, provocând alunecări de teren și amenințând infrastructura din aval. Înțelegerea structurii interne și a volumelor acestora va ajuta la o mai bună prevedere a riscurilor și la gestionarea resurselor de apă.
Glaciologul Leaf Anderson, unul dintre autorii studiului, a remarcat că atunci când mergi prin munți și călci pe pietre împrăștiate, nici măcar nu bănuiești că o grosime de 36 de metri de gheață poate fi ascunsă sub picioarele tale. Această descoperire schimbă percepția asupra peisajului: munții depozitează nu doar piatră, ci și rezerve uriașe de apă înghețată, pe care omenirea abia începe să le realizeze și să le măsoare.
