Omenirea se află într-o situație unică, contradictorie. Timp de secole, oamenii au acționat ca „ingineri șefi ai ecosistemelor”: au schimbat mediul în funcție de ele, iar aceste schimbări, susținute de ingeniozitate, combustibili fosili și tehnologie, au permis populațiilor să crească și mai repede. Această relație pozitivă „cu cât suntem mai mulți, cu atât creștem mai repede” a funcționat de secole.
Dar totul s-a schimbat. Potrivit unui studiu publicat într-un jurnal științific, acest scenariu pozitiv s-a prăbușit la mijlocul secolului al XX-lea. În jurul anilor 1950, legătura a fost ruptă, iar până în 1962 omenirea intrase într-o nouă fază: cu cât sunt mai mulți oameni, cu atât populația crește mai încet. În mod surprinzător, această fază negativă a început cu opt ani înainte ca planeta să se confrunte pentru prima dată cu o penurie a resurselor sale biologice în 1970.
Modelarea bazată pe această fază negativă arată că populația globală este probabil să atingă vârful între 2067 și 2076, între 11,7 și 12,4 miliarde de oameni. Acestea par a fi doar cifre dintr-o prognoză demografică. Dar cel mai alarmant lucru se află în altă parte. Privind la era anterioară de „accelerare”, modelul prezice că Pământul poate sprijini în mod durabil doar aproximativ 2,5 miliarde de oameni fără epuizarea resurselor.
Oamenii de știință au descoperit, de asemenea, că creșterea populației, mai degrabă decât consumul pe cap de locuitor, este principalul motor al încălzirii globale, a amprentei ecologice crescute și a emisiilor. Aceasta înseamnă că problema nu este doar modul în care trăiește lumea bogată, ci și numărul mare de oameni.
Cercetătorii trag o concluzie dură: Pământul nu mai poate sprijini umanitatea viitoare, nici măcar pe cea actuală. Fără o revizuire completă a modului în care folosim pământul, apa, energia și biodiversitatea, fără a schimba fundamentele socio-culturale, planeta nu va supraviețui. Întrebarea nu mai este cum să hrănim 11 miliarde, ci dacă avem înțelepciunea de a ne schimba stilul de viață pentru a rămâne în limita posibilităților propriei case.
