Temperaturile globale ale suprafeței oceanelor au atins un nou record pentru iunie, adăugând îngrijorări unei imagini climatice deja extreme pentru 2026. Potrivit serviciului european de climă Copernicus, temperaturile de la suprafața oceanelor din afara regiunilor polare au depășit recordurile anterioare din iunie stabilite în anii extrem de fierbinți din 2023 și 2024. Temperatura medie în iunie a fost de aproape 21 de grade Celsius. În sine, această cifră poate părea nesemnificativă, dar la scara oceanelor lumii reprezintă o cantitate colosală de căldură acumulată lângă suprafața planetei.
Nu doar că o lună a doborât recordul provoacă îngrijorare. Ceea ce este mai important este unde se acumulează căldura, cât timp se acumulează și ce impact ar putea avea asupra sistemelor meteorologice în următoarele luni. Oceanul este principalul rezervor de căldură al sistemului climatic. Absoarbe o mare parte din excesul de căldură prins de gazele cu efect de seră și apoi eliberează o parte din acea energie înapoi în atmosferă prin evaporare, umiditate, furtuni și schimbări de presiune. Când stratul de suprafață este neobișnuit de fierbinte pe suprafețe mari, atmosfera de deasupra acestuia primește mai mult combustibil.
Iunie nu este de obicei vârful temperaturii globale de suprafață a oceanelor. Căldura oceanului atinge adesea maximul sezonier mai târziu în iulie sau august. Recordul din iunie ridică întrebarea ce s-ar întâmpla dacă același semnal de căldură ar continua până la sfârșitul verii în emisfera nordică. Dacă suprafața rămâne atât de caldă, va exista un risc crescut de valuri de căldură marine, stres de corali, umiditate crescută, precipitații abundente și modele meteorologice mai neregulate în mai multe părți ale lumii.
Noul record vine și într-un moment sensibil din Oceanul Pacific. Administrația Națională Oceanică și Atmosferică din SUA a declarat condițiile El Niño, cu temperaturi peste medie la suprafața apei în Oceanul Pacific ecuatorial central și de est. El Niño este de așteptat să se intensifice în iarna 2026-2027. Acest lucru nu înseamnă că toate regiunile vor avea aceleași impacturi, dar înseamnă că unul dintre cei mai puternici factori climatici ai planetei este acum activ în același timp în care oceanele sunt deja anormal de calde.
Suprafețele fierbinți ale oceanelor influențează vremea în mai multe moduri. Mările calde cresc evaporarea, ridicând mai mulți vapori de apă în atmosfera inferioară. Acest lucru poate face căldura de pe uscat mai periculoasă, mai ales că umiditatea crește și nopțile rămân calde. De asemenea, poate infuza sistemele meteorologice cu umiditate suplimentară, crescând potențialul de precipitații abundente pe măsură ce se formează furtunile. În regiunile tropicale, apa caldă este unul dintre factorii care contribuie la intensificarea furtunilor.
Ecosistemele marine se confruntă și ele cu amenințări. Recifele de corali sunt extrem de sensibile la căldura prelungită. Când apa rămâne prea caldă pentru prea mult timp, coralii se pot înălbi, pierzând algele de care depind pentru energie. Populațiile de pești se pot schimba pe măsură ce speciile caută apă mai rece. Lanțurile trofice pot fi întrerupte dacă planctonul, larvele sau peștii mici își părăsesc habitatele normale. Aceste impacturi nu sunt întotdeauna vizibile de pe uscat, dar pot afecta pescuitul, economiile de coastă și biodiversitatea marine.
Imaginea mai adâncă a oceanului este, de asemenea, alarmantă. Evaluări științifice recente au arătat că conținutul de căldură oceanică atinge niveluri record, ceea ce înseamnă că căldura nu este doar prinsă într-un strat subțire de suprafață. O mare parte din excesul de energie este stocat mai adânc, unde poate fi stocat timp de mulți ani. Această căldură stocată poate influența nivelul mării prin expansiune termică, poate contribui la valurile de căldură marine de lungă durată și poate face dificilă răcirea rapidă a sistemului climatic.
Europa se confruntă deja cu un val de căldură în iunie, cu temperaturi extreme, nopți calde și avertismente de sănătate în mai multe țări. Mările fierbinți din jurul regiunilor din apropiere pot exacerba aceste evenimente prin creșterea umidității și reducerea ușurării pe timp de noapte. Un val de căldură devine mai periculos atunci când oamenii nu se pot răci peste noapte. Acesta este motivul pentru care căldura oceanului contează chiar și pentru oamenii care trăiesc departe de coastă. Marea și atmosfera nu sunt sisteme separate. Ei schimbă în mod constant căldură și umiditate.
Oamenii de știință vor monitoriza îndeaproape situația în săptămânile următoare. Ei vor observa dacă recordul din iunie a fost o problemă pe termen scurt sau începutul unei perioade mai lungi de căldură extremă a oceanului. Ei vor monitoriza, de asemenea, Atlanticul de Nord, Marea Mediterană, Pacificul tropical și alte zone marine cu valuri de căldură pentru semne de intensificare. Dacă temperaturile de la suprafața mării rămân la niveluri record pentru restul verii, îngrijorarea se va schimba de la un singur record lunar la un eveniment sezonier mai larg.
Cea mai serioasă parte a acestei povești este combinația de factori care acum prind contur. Caldura oceanica record in iunie, un El Niño nou activat, caldura extrema pe uscat si caldura mare stocata in oceanul adanc, toate au loc simultan. Un ocean mai cald nu înseamnă doar plaje mai calde. Aceasta înseamnă mai multă energie în sistemul care controlează precipitațiile, furtunile, umiditatea, valurile de căldură și viața marină. În 2026, oceanele lumii arată din nou că sistemul climatic transportă mult mai multă căldură decât înainte. Întrebarea acum este cât de mult din această căldură va scăpa în atmosferă în restul anului și cât de puternic va lovi regiunile aflate deja sub presiune.
