Există un ghețar în Antarctica căruia i s-a dat o poreclă de sânge. Ghețarul Doomsday. Numele său oficial este Thwaites. Are o lungime de 120 de kilometri și acoperă o zonă aproape de dimensiunea Marii Britanii. Și acum acest gigant începe să se spargă.

Nu vorbim despre ghețar în sine — încă. Este vorba despre ceea ce îl reține. Platoul de gheață Thwaites este o masă plutitoare de gheață de mare cu o lățime de 45 de kilometri, care servește drept baraj, contrafort și scut. Imaginile din satelit arată că acest scut este deconectat. De-a lungul liniei unde raftul se întâlnește cu fundul oceanului și cu ghețarul însuși, crăpăturile uriașe diverg. Raftul în sine a început să se miște mai repede – un semn sigur că era pe cale să se desprindă.

„Deodată zone întregi se destramă”, spune Christian Wild de la Universitatea din Innsbruck. „Este ca un parbriz care se sparge.”

British Antarctic Survey prezice că distrugerea finală a raftului poate veni brusc. Au pregătit chiar și un comunicat de presă-necrolog. Oamenii de știință știu că acest lucru se va întâmpla. Ei nu știu când – poate mâine, poate peste un an.

Consecințele vor fi enorme. Raftul nu este doar o bucată de gheață. Reține ghețarul. În timp ce este intact, ghețarul se mișcă încet. Odată ce raftul se desprinde, nimic nu-l va opri pe Thwaites. Va începe să alunece în ocean cu o viteză catastrofală, purtând cu sine din ce în ce mai multe mase de gheață. Ghețarul Thwaites este deja responsabil pentru aproximativ patru procente din creșterea nivelului mării la nivel mondial. După ce raftul se desprinde, această cotă va crește brusc.

Dar acesta este doar începutul. Dacă ghețarul se prăbușește – iar oamenii de știință nu exclud că acest lucru s-ar putea întâmpla brusc, fără avertisment – va începe un efect de domino. Thwaites va fi urmat de toată calota glaciară a Antarcticii de Vest. Nivelul oceanelor lumii va crește cu peste trei metri.

Trei metri nu este o cifră teoretică. Acestea sunt zonele de coastă inundate din Sydney, Melbourne, Brisbane. Plaje dispărute, unde milioane de oameni merg astăzi. O nouă hartă a coastelor, unde contururile familiare ale continentelor vor dispărea sub apă. Este chiar atât de departe acest viitor? Sateliții detectează fisuri. Gheața se accelerează. Raftul se sparge ca un parbriz. Întrebarea nu este dacă acest lucru se va întâmpla. Întrebarea este când se va sparge exact ultimul fir care ține uriașul. Și vom avea timp să ne pregătim pentru ce se va întâmpla în continuare?