O nouă inițiativă legislativă, depusă recent în Parlament de senatoarea USR Cynthia Păun, promite să aducă o schimbare semnificativă în viețile persoanelor adoptate din România. Proiectul de lege vizează simplificarea și accelerarea procedurii prin care adulții adoptați pot accesa informații despre identitatea părinților lor biologici, răspunzând astfel unei nevoi profund umane și unui drept fundamental.
Actuala legislație, deși permite accesul la aceste informații, este adesea percepută ca fiind anevoioasă, birocratică și lipsită de celeritate, transformând un demers personal și emoțional într-o cursă cu obstacole administrative. Multe persoane adoptate se confruntă cu termene lungi de așteptare, proceduri neclare și, uneori, cu reticența instituțiilor de a oferi sprijinul necesar. Inițiativa senatoarei Păun vine să corecteze aceste deficiențe, propunând mecanisme mai eficiente și mai transparente.
Unul dintre principalele argumente în favoarea acestei modificări legislative este recunoașterea dreptului la identitate, un principiu consacrat atât în legislația națională, cât și în convențiile internaționale privind drepturile omului, la care România este parte. Cunoașterea originilor biologice nu este doar o simplă curiozitate, ci o componentă esențială a construcției identității personale. Pentru mulți adoptați, lipsa acestor informații poate genera un sentiment de incompletitudine, de gol, și poate afecta profund bunăstarea psihologică și emoțională. Accesul la dosarul de adopție și la datele despre părinții biologici poate oferi răspunsuri la întrebări fundamentale despre moștenirea genetică, istoricul medical familial și, nu în ultimul rând, despre povestea personală.
Proiectul de lege propune, printre altele, scurtarea termenelor de răspuns din partea autorităților, clarificarea instituțiilor responsabile și, posibil, introducerea unui mecanism de mediere sau consiliere pentru a facilita procesul de căutare și, eventual, de reîntâlnire. Este esențial ca acest demers să fie însoțit de servicii de consiliere psihologică, atât pentru persoanele adoptate, cât și pentru părinții biologici, în cazul în care se dorește o reîntâlnire. Revederea după ani sau decenii poate fi un moment încărcat emoțional, cu potențial de bucurie, dar și de dezamăgire sau dificultăți de adaptare, necesitând un sprijin specializat.
Contextul social actual subliniază importanța acestei inițiative. În România, mii de copii au fost adoptați, mai ales în anii ’90 și începutul anilor 2000, mulți dintre ei având acum vârsta adultă și dorind să își cunoască rădăcinile. Experiențele lor sunt diverse, de la adopții internaționale la cele naționale, iar poveștile lor subliniază adesea dificultățile întâmpinate în încercarea de a accesa informații. O procedură simplificată ar putea debloca sute de astfel de căutări, oferind un sentiment de închidere și de împlinire.
Pe plan internațional, există deja modele de bune practici în țări precum Marea Britanie, Statele Unite sau Australia, unde legislația este mai permisivă și unde există agenții specializate care facilitează căutarea și reîntâlnirea. Aceste modele demonstrează că, printr-o abordare echilibrată, se pot respecta atât dreptul la identitate al persoanei adoptate, cât și dreptul la intimitate al părinților biologici, în cazul în care aceștia nu doresc să fie contactați. Inițiativa legislativă românească ar trebui să țină cont de aceste experiențe, integrând prevederi care să protejeze toate părțile implicate.
De asemenea, este important de menționat că accesul la informații despre părinții biologici poate avea și implicații practice, cum ar fi cunoașterea istoricului medical, esențial pentru prevenirea sau tratarea anumitor afecțiuni. Dincolo de aspectele emoționale, există o dimensiune pur pragmatică ce justifică pe deplin o astfel de inițiativă.
Depunerea acestui proiect de lege în Parlament marchează un pas important către modernizarea legislației în domeniul adopțiilor și către o mai bună respectare a drepturilor persoanelor adoptate. Urmează etapele parlamentare, dezbaterile în comisii și votul în plen, momente cruciale care vor decide soarta acestei inițiative. Este de așteptat ca societatea civilă, asociațiile de adoptați și experții în domeniu să susțină acest demers, contribuind la crearea unei legi care să răspundă cu adevărat nevoilor celor vizați. O legislație clară, rapidă și empatică în acest domeniu nu este doar o chestiune de procedură, ci o investiție în bunăstarea și demnitatea umană.
