Oamenii de știință care explorează un sistem de canioane și văi de pe Marte au descoperit opt peșteri carstice formate din curgeri de apă străvechi. Rezultatele studiului au fost publicate într-un jurnal de astrofizică de renume. Până acum, se credea că găurile de pe suprafața lui Marte s-au format prin activitatea vulcanică. Cu toate acestea, datele de la orbititorii NASA indică existența peșterilor carstice – cavități subterane create atunci când un râu coboară sub suprafața planetei.
Peșterile carstice asigură două condiții vitale pentru existența organismelor vii: adăpostirea de radiațiile intense ale lui Marte și accesul la apă. Dacă viața a existat vreodată pe Planeta Roșie, este posibil să fi necesitat protecție împotriva condițiilor ostile ale suprafeței – radiațiile solare, furtunile de praf și schimbările extreme de temperatură. Oamenii de știință știu deja că apa servește drept bază pentru viață. Peșterile carstice ar fi oferit atât apă, cât și adăpost acum aproximativ 3,5 miliarde de ani.
Autorii lucrării cer ca viitoarele misiuni pe Marte să trimită roboți în aceste peșteri. Ei speră să descopere biosemnături conservate – dovezi științifice ale vieții trecute sau prezente în materiale geologice precum roci, gheață sau minerale. Cercetătorii cred că acestea sunt peșteri de apă din mai multe motive, în special compoziția rocilor din jur. Datele de la spectrometrul de emisie termică al NASA indică prezența carbonaților și sulfaților, care s-au format probabil când rocile solubile au fost dizolvate prin curgerea apei.
Există un consens în comunitatea științifică că Marte, la o anumită perioadă a istoriei sale, a avut condițiile existenței vieții organice. Cu toate acestea, cum arăta această viață și cât de dificilă ar fi putut fi rămâne un subiect de dezbatere aprinsă. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, unii astronomi credeau că Marte modern a fost locuit de ființe inteligente care plănuiau planuri de a invada Pământul. Ei au confundat formațiunile liniare întunecate de la suprafață cu canale, iar schimbările sezoniere de culoare cu vegetație. Îmbunătățirile telescoapelor și dezvoltarea sondelor au respins aceste idei, dar discuțiile științifice despre viața istorică au continuat.
Astronomi proeminenți, inclusiv Carl Sagan, au speculat despre cum ar fi putut arăta marțienii cu miliarde de ani în urmă. Sagan a teoretizat că aveau membre subțiri pentru a se potrivi cu gravitația scăzută și un scut asemănător sticlei pentru a proteja împotriva radiațiilor ultraviolete. Oamenii de știință și-au redus acum așteptările și caută semne de viață – istorice sau moderne – sub forma unor mici organisme microbiene. Unul dintre cele mai convingătoare semne a fost descoperirea în septembrie a așa-numitelor „pete de leopard” de pe suprafața lui Marte. Microbii care se deplasează prin roci pot crea minerale prin absorbția de substanțe chimice, lăsând aceste urme misterioase.
În martie 2026, o lucrare științifică a raportat că roverul Curiosity al NASA a descoperit cei mai mari compuși organici găsiți vreodată pe planetă. Materialul a fost descoperit în interiorul unei stânci vechi de 3,7 miliarde de ani din Golful Yellowknife, care ar fi putut fi cândva un lac de apă dulce locuit. Testele la bord au identificat molecule despre care se crede că sunt reziduuri de acizi grași care sunt produse de ființe vii pentru a forma membranele celulare. Totuși, cercetătorii au subliniat că aceste molecule, deși descrise ca fiind organice, ar putea fi formate și în timpul reacțiilor chimice care nu au legătură cu viața.
