Imaginile multispectrale dezvăluie „text fantomă” pe paginile care au fost șterse și refolosite de călugări în secolul al XIII-lea
O echipă internațională de cercetători condusă de profesorul Garrick Allen de la Universitatea din Glasgow a făcut o descoperire pe care experții o numesc „monumentală”. 42 de pagini pierdute ale unuia dintre cele mai importante manuscrise timpurii ale Noului Testament, Codex H, au fost recuperate din uitare.
Codexul împrăștiat prin bibliotecile Europei
Codex H este o copie din secolul al VI-lea a Epistolelor Apostolului Pavel pe pergament. Cu toate acestea, nu a supraviețuit până în prezent în întregime. În secolul al XIII-lea, în mănăstirea Marea Lavră de pe Muntele Athos din Grecia, manuscrisul a fost dezasamblat în foi separate. Textul vechi a fost răzuit sau spălat, iar pergamentul a fost refolosit pentru a face legături și hârtii pentru alte cărți.
Astăzi, fragmente supraviețuitoare ale Codex H sunt împrăștiate în biblioteci din Italia, Grecia, Rusia, Ucraina și Franța. Multă vreme s-a crezut că este imposibil să se restaureze ceea ce a fost pierdut.
Chimia în slujba arheologiei
Descoperirea nu a venit din săpăturile arheologice, ci din progresele în chimia analitică și procesarea digitală a imaginilor. Cercetătorii cunoșteau un detaliu cheie: la un moment dat, manuscrisul a fost rescris – textul vechi a fost șters, iar deasupra a fost scris unul nou. Substanțele chimice din noua cerneală au reacționat cu pergamentul, lăsând o „urmă” de deteriorare pe paginile alăturate.
Acest efect a creat o imagine în oglindă a textului original pe foaia opusă. În unele cazuri, urmele au ajuns în adâncime de câteva pagini. Sunt aproape invizibile cu ochiul liber, dar tehnicile moderne de fotografie le-au făcut să se distingă.
În parteneriat cu Early Manuscript Library (EMEL), cercetătorii au folosit imagini multispectrale pentru a reconstrui „text fantomă” – ceva care fizic nu mai există pe pergament, dar și-a lăsat amprenta chimic. Fiecare foaie fizică a produs câteva pagini de informații pierdute.
Pentru a confirma autenticitatea, echipa a colaborat cu experți din Paris care au efectuat datarea cu radiocarbon. Analiza a confirmat originea pergamentului din secolul al VI-lea.
Ce anume au găsit?
Textul restaurat conține fragmente deja cunoscute din Epistolele lui Pavel. Dar acesta nu este principalul lucru în descoperire.
În primul rând, paginile găsite conțin cele mai vechi exemple cunoscute de liste de capitole din Epistolele lui Pavel. Și aceste liste sunt radical diferite de modul în care aceleași texte sunt împărțite în capitole în edițiile moderne ale Noului Testament.
În al doilea rând, fragmentele arată cum scribii din secolul al VI-lea au revizuit, au adnotat și au interacționat în general cu textele sacre. Aceasta este o ocazie rară de a vedea lucrarea „în direct” a unui scrib antic – semnele sale, clarificările, întrebările pe care le-a lăsat în margine.
În al treilea rând, starea fizică a manuscrisului dezvăluie practici medievale de reciclare a cărților sacre care au căzut în paragină. Codex H nu a fost aruncat – a fost dezasamblat în părți și a primit o a doua viață. Acest act de reciclare, care a lipsit știința de un document integral, a devenit acum o sursă de cunoștințe despre viața monahală în secolul al XIII-lea.
Valoarea de deschidere
Profesorul Allen subliniază: Codex H este unul dintre cei mai importanți martori ai înțelegerii Scripturii creștine în perioada timpurie. Găsirea oricărei dovezi noi despre cum arăta originalul ar fi un eveniment. Dar găsirea a 42 de pagini a fost ceva la care nimeni nu se aștepta.
Proiectul a fost posibil datorită finanțării din partea Templeton Religion Trust și a Consiliului de Cercetare pentru Arte și Științe Umaniste din Marea Britanie, precum și cu asistența Mănăstirii Marea Lavră.
Întrebări fără răspuns
De ce au primit atâta atenție Epistolele lui Pavel încât manuscrisul a fost rescris și refolosit, dar nu a fost distrus? Cine au fost scribii din secolul al VI-lea ale căror ștergeri și modificări sunt acum studiate folosind camere sensibile la spectrul invizibil? Și ce se mai ascunde în celelalte pagini ale Codex H, care încă zac în biblioteci necunoscute, așteaptă rândul lor sub o lentilă multispectrală?
A apărut textul fantomă. Dar câte fantome mai așteaptă în aripile cărților medievale?
