O ciupercă care te face să vezi spiriduși: un om de știință vânează un halucinogen necunoscut
În provincia chineză Yunnan, sute de oameni sunt spitalizați în fiecare an în timpul sezonului ploios. Dar nu cu otrăvire. Ei spun aceeași poveste: sunt înconjurați de mii de oameni minusculi – spiriduși, gnomi, clovni în haine strălucitoare. Se târăsc pe mese, se scufundă în boluri cu supă, fac muțe și tachina. Aceste halucinații durează câteva zile. Și toate sunt cauzate de o singură ciupercă – Lanmaoa asiatica. Timp de zeci de ani, oamenii de știință occidentali au considerat această „nebunie cu ciuperci” o ficțiune, un mit. Până când un student a decis să verifice ce era cu adevărat acolo.
Colin Domnauer, pe atunci student și acum student la Universitatea din Utah, a auzit despre această ciupercă într-un curs opțional de micologie. Profesorul a menționat pe scurt ciupercile chinezești care sunt responsabile pentru a vedea oameni mici, dar nu a reușit să le identifice. Domnauer a fost inspirat de ideea de a găsi această ciupercă și de a înțelege ce era atât de special la ea. A plecat în China și apoi în nordul Filipinelor. Și ceea ce a descoperit ar putea revoluționa modul în care funcționează halucinogenele.
Lanmaoa asiatica este o ciupercă care crește în simbioză cu pinii și nu poate fi cultivată artificial. Este apreciat pentru gustul său, dar are efecte secundare. Dacă sunt consumate crude sau insuficient gătite, halucinațiile încep în decurs de 12 până la 24 de ore. Acestea nu sunt distorsiunile obișnuite ale culorilor sau modelelor geometrice – acestea sunt halucinații liliputiene: figuri tridimensionale realiste ale unor oameni mici care interacționează cu obiecte reale. Se pot târî pe mobilier, se pot urca pe sub uși și se pot tachina pe observator. Un studiu a analizat aproximativ 400 de cazuri pe an, iar 90% dintre victime au raportat astfel de viziuni. Halucinațiile pot dura până la câteva zile.
Când Domnauer a ajuns în Yunnan, a fost surprins să descopere că localnicii erau conștienți de acest efect. Pentru ei, acesta nu este un mit – face parte din cultura de zi cu zi. „Am întrebat doar ce ciuperci i-au făcut pe cei mici să vadă și mi le-au arătat”, spune el. Toate probele colectate s-au dovedit a fi o singură specie – Lanmaoa asiatica. Acesta a fost primul indiciu.
Domnauer a secvențiat genomul ciupercii. A căutat genele responsabile pentru sinteza psilocibinei, dar nu a găsit nimic. Nu se cunosc compuși psihoactivi. Aceasta înseamnă că ciuperca conține o substanță necunoscută științei care provoacă halucinații unice.
Întrebarea principală este: cum afectează exact ciuperca creierul? „Doar că nu știm”, recunoaște Domnauer. Știința modernă a studiat cu greu halucinațiile liliputiene. Apar rar – cu delirium tremens, demență, sindrom Charles Bonnet. Dar mecanismul funcționării lor rămâne un mister. Acum oamenii de știință au un instrument de încredere pentru a le studia. Dacă substanța activă poate fi izolată, ar putea fi cheia pentru înțelegerea modului în care creierul își construiește percepția asupra realității.
Dar timpul se scurge. Ciupercile dispar odată cu pădurile, iar cunoștințele tradiționale dispar odată cu culturile. Domnauer observă că este ca și cum ai arde o bibliotecă care conține milioane de ani de evoluție și mii de ani de experiență culturală. Oamenii de știință au descris până acum doar 3-10% din toate speciile de ciuperci de pe planetă. Și în fiecare an se pierd specii care ar putea conține noi medicamente sau ar putea face lumină asupra naturii conștiinței.
Domnauer nu a încercat încă el însuși ciuperca. Efectele durează câteva zile și sunt însoțite de delir, făcând experimentul o provocare serioasă. El speră să izoleze substanța activă înainte ca ciuperca să dispară din natură. Și poate că atunci lumea va ști de ce mii de oameni din întreaga lume văd mici elfi când mănâncă această ciupercă. Dar deocamdată acesta rămâne unul dintre cele mai ciudate secrete pe care natura le ascunde în pădurile sale.
0 Coocklin 29.06.2026 06:19 [Material] Ciuperca deschide „al treilea ochi”. Ar fi grozav dacă acesta ar fi într-adevăr cazul și aceasta ar fi cheia interacțiunii cu „lumea unui basm”, cu o „realitate paralelă”))))
