Această descoperire arată că stomatologii antici ar fi fost mult mai pricepuți decât se credea anterior, combinând elemente de medicină, tehnologie și simbolism.
Descoperirea, prezentată într-un nou studiu publicat în Journal of Archaeological Science: Reports, solicită o nouă privire asupra practicilor medicale ale civilizației Maya. Oamenii de știință au înregistrat primul caz cunoscut de fixare a unei pietre prețioase – probabil jadeit – într-un molar.
Vorbim despre primul molar inferior (molar) al perioadei prehispanice. O inserție sau un sigiliu verde din acea perioadă este bine fixată pe suprafața sa. Este important ca intervenția să nu se facă pe dinții din față, așa cum se întâmpla de obicei la mayași, ci pe un molar ascuns. Acest lucru pune imediat sub semnul întrebării ideea unui scop pur decorativ al procedurii.
Suprafața dintelui are o cavitate cizelată în zona a patru tuberculi, în care piatra este introdusă strâns. Acest aranjament a făcut posibilă menținerea funcționalității dintelui în timpul mestecării.
Cercetătorii notează că precizia lucrării indică o cunoaștere profundă a anatomiei și un nivel ridicat de pricepere a stomatologilor antici. Astfel de manipulări au fost înregistrate anterior doar pe dinții din față, unde au îndeplinit o funcție estetică sau de status.
Pentru a înțelege dacă procedura a fost efectuată în timpul vieții, oamenii de știință au folosit tomografia computerizată cu fascicul conic. Metoda ne-a permis să privim în interiorul dintelui fără deteriorare.
Scanarea a evidențiat zone de calcificare distrofică în camera pulpară – acestea sunt depozite minerale care se formează ca răspuns la rănirea sau iritarea prelungită a țesutului viu.
Astfel de modificări indică faptul că dintele a răspuns la intervenție în timpul vieții persoanei. O analiză suplimentară a arătat că proprietarul dintelui era probabil un tânăr între 24 și 30 de ani.
Civilizația mayașă este cunoscută pentru practicile sale de modificare dentară. Jad, turcoaz sau hematit au fost adesea introduse în dinții din față. Aceste elemente au subliniat statutul, apartenența la un grup social și idealurile estetice.
Cu toate acestea, noul caz este fundamental diferit: molarul nu este vizibil când vorbești sau zâmbești. Aceasta exclude un scop pur decorativ și ne obligă să căutăm alte explicații.
O ipoteză este că inlay-ul poate fi avut un rol medicinal. Este posibil ca cavitatea să fi fost creată pentru a îndepărta țesutul bolnav din carii și apoi umplută cu piatră. Oamenii de știință notează că mayașii foloseau rășini naturale și substanțe vegetale care aveau proprietăți antibacteriene. Acestea ar putea servi ca un analog cu cimentul, fixând insertul și reducând riscul de infecție.
Interesant, nu au fost detectate semne de carie la scanare, dar procedura de foraj în sine ar putea îndepărta urmele leziunii.
În ciuda versiunii medicale, cercetătorii nu exclud alte interpretări. Inserarea ar putea avea semnificație rituală sau personală fără legătură cu sănătatea.
Astfel de descoperiri sunt rare nu numai pentru cultura mayașă, ci și pentru arheologia mondială în ansamblu. În alte regiuni, oamenii antici au găurit dinții și au folosit materiale naturale pentru a-i proteja, dar aceasta este prima dată când a fost înregistrată utilizarea unei pietre prețioase într-un molar.
Această descoperire arată că practicile stomatologice Maya au fost mult mai complexe decât se credea anterior, combinând elemente de medicină, tehnologie și simbolism.
