Pământul nu este unic: Kepler a numărat 300 de milioane de planete asemănătoare cu a noastră
Timp de decenii, astronomii au presupus că Pământul este o excepție rară, o întâmplare într-un univers vast. Dar analiza datelor din misiunea Kepler a NASA a arătat contrariul. Numai în galaxia Calea Lactee, există cel puțin 300 de milioane de planete stâncoase în zonele locuibile ale stelelor asemănătoare Soarelui. Și aceasta este estimarea inferioară, cea mai conservatoare.
Telescopul spațial Kepler nu a fotografiat direct aceste planete. El a observat un câmp îngust de stele și a înregistrat diminuări mici pe măsură ce o planetă trecea între steaua sa și telescop. Această metodă de tranzit este singura disponibilă astăzi pentru căutarea masivă de exoplanete. Omologul Pământului, atunci când este privit dintr-un alt punct al galaxiei, are mai puțin de un procent de șanse să treacă direct în fața stelei sale. Prin urmare, Kepler a văzut doar o mică parte din ceea ce există. Dar pe baza acestei mici părți, astronomii au putut reconstrui întreaga imagine.
Catalogul misiunii rezultat, cunoscut sub numele de Data Release 25, a devenit baza pentru una dintre cele mai cuprinzătoare analize statistice din istoria astronomiei. Steve Bryson de la NASA Ames Research Center și o echipă internațională de oameni de știință au combinat datele Kepler cu măsurători rafinate ale stelelor din misiunea Gaia a Agenției Spațiale Europene. Ei au modelat cât de des sunt găsite planete minore în funcție de raza lor, de energia primită de la stea și de temperatura stelei. Corecțiile pentru caracterul complet al detectării și fiabilitatea catalogului au permis echipei să calculeze câte planete a ratat Kepler.
Studiul a definit un interval de dimensiuni asemănător Pământului de 0,5 până la 1,5 razele Pământului. S-a uitat la stelele din secvența principală cu temperaturi cuprinse între 4.800 și 6.300 kelvin – pitice portocalii mai reci, stele asemănătoare Soarelui și stele puțin mai fierbinți. Pentru planetele din zona de locuit definită conservator, rata medie de apariție a fost între 0,37 și 0,60 planete pe stea. Estimare centrală: cam la fiecare secundă o stea asemănătoare Soarelui poate avea o astfel de planetă.
NASA a folosit în mod intenționat o limită inferioară. O rată minimă de apariție de 7% a fost aplicată unei estimări de aproximativ patru miliarde de stele asemănătoare soarelui în Calea Lactee. Șapte procente din patru miliarde reprezintă 280 de milioane, pe care agenția le-a rotunjit la cel puțin 300 de milioane de lumi potențial locuibile. Cuvântul „cel puțin” aici înseamnă că numărul real ar putea fi mult mai mare – până la câteva miliarde.
Cu toate acestea, zona locuibilă nu este o garanție a vieții. Acesta este intervalul de orbite în care apa de pe suprafața planetei ar putea exista sub formă lichidă, având în vedere o atmosferă adecvată. O planetă poate fi în această zonă și nu are atmosferă. Un altul poate avea o atmosferă densă de seră, cum ar fi Venus, sau poate fi un deșert arid. De asemenea, mărimea nu spune întreaga poveste: planetele mai mici de 1,5 razele Pământului sunt mai probabil să fie stâncoase, dar numai raza nu determină masa sau compoziția.
În ciuda acestor limitări, concluzia rămâne aceeași: Pământul nu este unic. Condițiile astronomice de bază care au făcut posibilă planeta noastră – dimensiunea, orbita și tipul de stele – pot fi repetate în întreaga galaxie. Oamenii de știință estimează că cea mai apropiată planetă stâncoasă din zona locuibilă din jurul unei stele asemănătoare Soarelui ar trebui să fie la aproximativ 20 de ani lumină distanță. Pot exista aproximativ patru astfel de lumi în decurs de 33 de ani lumină.
Aceste cifre schimbă strategia de căutare a vieții. Misiunea Kepler nu a răspuns la întrebarea dacă există viață pe aceste planete. Dar ea a spus clar: dacă există, atunci există unde să căutați. Viitoarele telescoape — James Webb, apoi Observatorul Nancy Grace Roman și proiecte de generație următoare — vor viza nu doar un Pământ rar, ci sute de milioane de lumi posibile. Întrebarea acum nu este dacă există alte planete ca a noastră. Ele există. Întrebarea este ce se află sub norii lor. Și răspunsul poate fi mai aproape decât am crezut.
