„Există două daruri prin care o persoană se poate ridica deasupra celorlalți: darul elocvenței și darul tăcerii la momentul potrivit.”
Cultura arabă, bogată în moștenirea și tradițiile sale, ne oferă lecții neprețuite de înțelepciune. Una dintre ele este că ar trebui să fie păstrată sub șapte sigilii și să nu fie dezvăluită altora.
Să aruncăm o privire la cinci lucruri pe care nu ar trebui să le spui altora. Chiar și cei mai apropiați oameni.
1. „Nu spune unui prieten ceea ce nu i-ai spune unui inamic.”
Ce ar trebui să păstrezi pentru tine și ce se poate discuta deschis?
Ideea principală este nevoia de a fi extrem de atent în ceea ce le spui chiar și celor mai apropiați. Cu siguranță merită să-ți tratezi prietenii cu aceeași precauție cu care ai trata inamicii atunci când vine vorba de informații personale sau confidențiale.
Suntem de acord că, chiar și cu cei în care ai încredere în general, trebuie să păstrezi o anumită distanță și să nu dezvălui toate detaliile vieții tale. Pentru că în ea [în viață] nu există deloc garanții, iar ceea ce știu doi oameni, toată lumea știe.
Există câteva lucruri pe care ar trebui să le păstrezi pentru tine, indiferent cât de aproape ești de persoană. Este important să înțelegem că deschiderea își are limitele ei chiar și în relațiile de prietenie.
2. „Nu vorbi de rău despre tine”
Despre stima de sine și respect de sine. Există o pildă arabă atât de înțeleaptă, să ne întoarcem la ea.
Într-un deșert fără viață trăia un bătrân pe nume Okam. Timp de zece ani lungi, el, fără efort, a săpat o groapă uriașă în speranța că va găsi apă. În cele din urmă, după o muncă incredibilă, perseverența sa a fost răsplătită – solul a absorbit umiditatea și s-a format un mic lac în locul gropii săpate.
Locuitorii din ținuturile din jur au fost incredibil de fericiți de acest eveniment și s-au înghesuit la izvorul prețios pentru a aduna umezeală dătătoare de viață. Cu toate acestea, Okam însuși, temându-se să nu fie catalogat drept un lăudăros, nu era deloc mândru de realizarea sa. Dimpotrivă, el a slăbit în orice mod posibil valoarea lacului, asigurându-se că apa din el nu era nicidecum cea mai curată. „Nu am făcut nimic remarcabil”, a spus bătrânul „Numai prin harul Atotputernicului mi s-a oferit ocazia să găsesc această sursă”.
Oamenii au luat foarte în serios cuvintele lui Okama și au început să trateze lacul așa cum dorea bătrânul însuși. Curând, unul dintre săracii, în loc să-și potolească setea, a început să-și spele picioarele murdare chiar în lac. Alții l-au urmat. Astfel, dintr-o sursă valoroasă de apă, lacul bătrânului Okama s-a transformat într-o baie murdară.
A fost dureros pentru bătrân să vadă cum zece ani de muncă obositoare a lui s-au transformat în nimic în fața propriilor ochi. Dar nu a putut face nimic – oamenii au tratat creația lui așa cum le-a spus inițial. Lacul, care odinioară a dat viață ținuturilor din jur, el însuși s-a transformat într-o mlaștină din cauza modestiei excesive a creatorului său.
Această poveste arată clar că autodeprecierea excesivă nu duce la nimic bun. Dacă o persoană minimizează în mod persistent semnificația realizărilor sale, mai devreme sau mai târziu alții le vor percepe în același spirit. Uneori, mândria sănătoasă în munca proprie este mai potrivită decât modestia falsă.
Mesajul său principal este că o persoană nu ar trebui să se devalorizeze sau să se critice în fața altor persoane. Declarațiile despre propriile neajunsuri, slăbiciuni sau eșecuri sunt percepute în cultura arabă ca o manifestare a stimei de sine scăzute și a lipsei de respect pentru sine.
„Nu lăsa lumea să-ți vadă slăbiciunile.”
Neajunsurile și slăbiciunile sunt provocările noastre personale pe care trebuie să le combatem fără a le face publice. Acest lucru nu înseamnă să ne ascundem vulnerabilitățile de cei dragi, dar este important să ne amintim că nu toată lumea trebuie să știe despre bătăliile noastre interne.
Chiar dacă o persoană a făcut cu adevărat greșeli sau are anumite deficiențe, exprimarea lor publică este extrem de neproductivă.
În schimb, ar trebui să vă concentrați pe punctele forte, punctele forte și realizările dvs. Concentrarea pe aspectele pozitive ale personalității cuiva întărește stima de sine și crește încrederea în sine.
În societatea arabă, modestia este foarte apreciată, dar o persoană trebuie să arate demnitate și mândrie pentru succesele și talentele sale. Criticându-se în fața celorlalți, demonstrează o lipsă de respect de sine.
3. „Dacă te doare ceva, taci”
Despre cum să faci față experiențelor și dificultăților tale.
Ideea principală este că nu ar trebui să vă plângeți deschis și să vă împărtășiți problemele și suferința cu ceilalți. În cultura arabă, oamenii sunt așteptați să dea dovadă de forță și reținere în a face față adversității personale.
Parabolă:
În vremurile străvechi, trăia un bătrân pe nume Ezio. După ce fiul său și-a părăsit țara natală, Ezio a rămas singur să aibă grijă de casă și să crească animale.
De-a lungul anilor, bătrânul a început să sufere de dureri severe de spate. Într-o agonie insuportabilă, i-a povestit vecinului său nenorocul lui. El, în loc să ofere ajutor, doar a simpatizat și a clătinat din cap. La scurt timp, zvonurile despre bătrânul cu spate s-au răspândit prin tot satul. Oriunde se ducea Ezio, locuitorii îl urmăreau cu priviri pline de milă, dar nimeni nu s-a oferit voluntar să-i atenueze situația și să-l ajute la treburile casnice.
După ceva timp, durerea de spate a bătrânului a început să dispară treptat. Dar zvonurile despre infirmitatea lui erau atât de tenace, încât chiar și în timp ce tranzacționa la piață, a continuat să audă bârfe despre „spatele lui rău”.
Curând, un vecin, care a aflat primul despre boala lui Ezio, a venit la el. Cu prefăcută simpatie, el a sugerat: „Prietene, văd cât de greu îți este să-ți gestionezi gospodăria, dă-mi pământurile și animalele tale, iar eu îți voi plăti suma pentru ele”. Cu toate acestea, prețul cotat a fost jumătate din costul real. Ezio râse ca răspuns la o propunere atât de obscenată. Vecinul a început să insiste: „Așa că măcar vei obține ceva, altfel ferma ta va da faliment!” Însă bătrânul l-a alungat pe interlocutorul lipsit de scrupule și a continuat să se descurce singur până la întoarcerea fiului său.
Când fiul s-a întors, i-a mulțumit tatălui său pentru devotament și l-a întrebat: „Părinte, ai văzut multe în viață, împărtășește-ți înțelepciunea. Ce este important pentru mine să știu?” Bătrânul a răspuns scurt: „Dacă te doare, taci mai întâi ei îți vor oferi o simpatie inutilă, iar apoi te vor lovi acolo unde te doare cel mai mult”.
Această legendă arată că a fi sincer cu ceilalți în legătură cu slăbiciunile tale poate fi folosit împotriva ta din motive egoiste. O persoană înțeleaptă va prefera să tacă în legătură cu bolile sale pentru a evita atât simpatia inactivă, cât și atacurile grosolane asupra proprietății sale.
Această înțelepciune cere să îndurați în tăcere durerea, fie că este fizică sau emoțională, fără a vorbi despre ea. Arătarea slăbiciunii în fața celorlalți este considerată nepotrivită, deoarece poate fi interpretată ca un semn de lașitate și incapacitate de a face față dificultăților.
În loc să caute simpatie din afară, arabii încurajează oamenii să-și tragă puterea din interior și să persevereze în adversitate. Răbdarea tăcută și rezistența sunt foarte apreciate în societatea arabă ca o manifestare a forței interioare de caracter.
Cu toate acestea, această înțelepciune nu înseamnă că o persoană ar trebui să se retragă complet în sine. El poate discuta problemele sale într-un cerc restrâns de familie sau prieteni foarte apropiați în care are deplină încredere. Dar în fața străinilor este mai bine să taci.
4. „Nu le spune oamenilor ceea ce nu pot înțelege.”
Despre prudență și prudență în ceea ce privește informațiile pe care le împărtășim cu ceilalți.
Ideea de bază este că nu toți oamenii sunt capabili să înțeleagă și să interpreteze corect anumite cunoștințe sau idei din cauza limitărilor percepției, experienței sau nivelului lor de educație.
În cultura arabă, se crede că comunicarea prematură a conceptelor complexe către cei care nu sunt pregătiți să le accepte poate duce la neînțelegeri, distorsionarea sensului și chiar utilizarea greșită a acestor cunoștințe.
Această înțelepciune cere să alegeți cu atenție publicul căruia îi dezvăluiți adevăruri profunde, idei filozofice sau cunoștințe de specialitate. Este important să vă asigurați că ascultătorii dvs. au suficiente cunoștințe pentru a vă înțelege mesajul.
Vei cheltui o cantitate colosală de energie încercând să fii auzit de o persoană surdă. Dar de ce? Trebuie doar să găsești pe cineva care să audă.
În același timp, această înțelepciune nu necesită ascunderea completă a cunoștințelor. Dimpotrivă, ea subliniază importanța de a găsi abordarea și momentul potrivit pentru a împărtăși înțelepciune celor care sunt cu adevărat gata să o primească și să o folosească.
5. „Când vorbești, cuvintele tale ar trebui să fie mai bune decât tăcerea.”
Sau „nu vorbi dacă asta nu schimbă lumea în bine”.
Orice afirmație ar trebui să aibă sens, înțelepciune și să aducă mai multe beneficii decât dacă persoana ar rămâne pur și simplu tăcută. Arabii apreciază tăcerea ca pe un semn de prudență și autocontrol, așa că ar trebui să o rupeți doar dacă cuvintele voastre sunt cu adevărat semnificative și grele.
Această înțelepciune încurajează o persoană să își ia în considerare cu atenție cuvintele înainte de a le rosti. Vorbirea inactivă, raționamentul fără sens sau cuvintele rostite fără gânduri sub influența emoției sunt mult mai puțin valoroase decât pur și simplu a rămâne tăcut.
Cultura arabă încurajează oamenii să se abțină de la a vorbi, cu excepția cazului în care adaugă sens unei discuții, transmite cunoștințe importante sau contribuie la un obiectiv pozitiv. Tăcerea este văzută ca un semn de înțelepciune și autocontrol.
În același timp, atunci când o persoană decide totuși să vorbească, se așteaptă să rostească cuvinte care au un sens profund, înțelegere și experiență de viață valoroasă. Discursul lui ar trebui să inspire, să lumineze sau să beneficieze ascultătorii și să nu rămână o frază goală.
Aceste cinci piese de înțelepciune arabă sunt doar o mică parte din bogata moștenire a culturii. Ele ne amintesc de importanța contemplării de sine, a prudenței în comunicare și a respectului de sine. Și ne fac doar să ne oprim puțin în această lume plină de viață zilnică și să ne gândim…
Mă întreb care dintre aceste citate a rezonat cu tine și care ți-a plăcut cel mai mult? Distribuie in comentarii.
