Viceprim-ministra Oana Gheorghiu a adus în atenția publicului, printr-o postare pe rețelele sociale, o situație care ridică serioase semne de întrebare cu privire la transparența și eficiența administrării bunurilor statului. Solicitând Autorității pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) o listă completă a tuturor activelor aflate în portofoliul instituției, Oana Gheorghiu a primit un răspuns considerat de ea ca fiind incomplet și însoțit de o justificare surprinzătoare: volumul de muncă ar fi „enorm”. Acest episod subliniază o problemă sistemică, adesea semnalată, legată de lipsa unei evidențe clare și centralizate a patrimoniului public.
Conform declarațiilor viceprim-ministrei, analiza datelor parțiale primite de la AAAS a relevat o deficiență majoră: statul român pare să nu dețină o imagine clară asupra datoriilor pe care ar trebui să le recupereze și, implicit, nici asupra demersurilor concrete întreprinse în acest sens. Această lipsă de transparență și de control asupra creanțelor statului poate avea implicații semnificative asupra bugetului public și asupra încrederii cetățenilor în capacitatea instituțiilor de a gestiona eficient resursele naționale.
Reacția Oanei Gheorghiu nu a întârziat să apară. În urma acestei constatări, viceprim-ministra a anunțat că a sesizat atât Corpul de Control al prim-ministrului, cât și Curtea de Conturi. Această decizie indică gravitatea situației percepute și necesitatea unei investigații aprofundate pentru a elucida motivele din spatele acestei deficiențe administrative. Implicarea acestor două instituții cheie – Corpul de Control, responsabil cu verificarea legalității și eficienței activității instituțiilor publice, și Curtea de Conturi, gardianul finanțelor publice – sugerează că problema depășește o simplă eroare administrativă și ar putea viza aspecte de management, integritate sau chiar legislație.
Contextul acestei situații este deosebit de relevant. De-a lungul anilor, numeroase rapoarte și analize au indicat existența unui patrimoniu de stat vast și adesea sub-evaluat sau prost gestionat. De la terenuri și clădiri, la participații în companii de stat și creanțe rezultate din privatizări sau din activitatea economică, activele statului reprezintă o sursă importantă de venituri și un pilon al economiei. O evidență incompletă sau neclară a acestor active nu doar că împiedică o administrare eficientă, dar poate deschide și portițe pentru abuzuri, deturnări de fonduri sau pierderi financiare semnificative.
Explicația oferită de AAAS, conform căreia volumul de muncă este „enorm”, deși poate fi parțial justificată de complexitatea portofoliului, nu scuză lipsa unei evidențe clare și accesibile. Într-o epocă digitală, în care tehnologia permite gestionarea unor volume impresionante de date, o astfel de justificare ridică întrebări despre modernizarea administrativă și despre prioritățile instituționale. Este fundamental ca o instituție cu un rol atât de important în administrarea patrimoniului public să dispună de resursele umane și tehnologice necesare pentru a îndeplini la standarde înalte atribuțiile sale.
Acest caz reaprinde discuția despre nevoia urgentă de digitalizare și centralizare a informațiilor privind patrimoniul statului. Crearea unei baze de date unice, actualizate în timp real și accesibile autorităților relevante, ar putea elimina astfel de situații și ar contribui la o gestionare mai transparentă și responsabilă a bunurilor publice. De asemenea, este esențială o analiză a legislației în vigoare pentru a identifica eventualele lacune care permit persistența acestor deficiențe.
Rămâne de văzut ce va releva investigația Corpului de Control și a Curții de Conturi. Acest demers al viceprim-ministrei Oana Gheorghiu ar putea reprezenta un pas important către o mai bună înțelegere și, în cele din urmă, o administrare mai eficientă a activelor statului, un domeniu vital pentru sănătatea economică și integritatea instituțională a României.
