Rugăciunea favorită a lui Dalai Lama, care te trec fiori pe coloana vertebrală

„Lasă-mă să mă rog să nu fiu ferit de pericole,
ci să fiu neînfricat în fața lor.
Nu cer să pun capăt durerii mele,
ci ca inima mea să o cucerească.
Să nu tânjesc după mântuire într-o frică îngrijorată,
ci să tânjesc după răbdare pentru a dobândi libertate.” ~ Rabindranath Tagore

Cei mai mulți dintre noi au fost crescuți să creadă că rugăciunea este o datorie religioasă.
Prin obicei, am legat strâns rugăciunea de religie. Am crezut că fiecare religie își adresează rugăciunile zeităților sale.

Istoria mea personală cu rugăciunea merge din copilărie. M-am rugat pentru că mă temeam de Dumnezeu Atotputernic, pentru că aveam o listă lungă de dorințe și pentru că mi s-a spus că trebuie să mă rog.

Dar pe măsură ce am îmbătrânit, am început să realizez că rugăciunea se bazează pe idei false și pe un fals simț al datoriei. De atunci, mi-am schimbat perspectiva și felul în care m-am rugat.

Rugăciunea este mai profundă decât citirea textelor religioase. Este personal și spiritual, nu lumesc. Cea mai sinceră formă de rugăciune ne implică nu numai pe noi, ci și pe alții. Ea își exprimă recunoștință și mulțumiri și nu se bazează pe așteptări. Deși încă ne putem exprima dorințele, nu ne atașăm de rezultate și nu dăm vina pe cel căruia ne rugăm dacă rugăciunile noastre nu primesc răspuns.

După cum spune Deepak Chopra:

Rugăciunea nu este magie. Aceasta este conștiința aplicată. Nu te poți aștepta ca Dumnezeu să-ți îndeplinească cererea dacă nu există o legătură intimă cu spiritul.

Rugăciunea este o formă de comunicare cu universul și nu mă refer doar la comunicare pentru a obține ceea ce îți dorești.

Budiștii cred că cuvintele conțin vibrații puternice în centrul lor. Deoarece totul constă din energie, este foarte important să ne conectăm cu ea. Rugăciunea ne permite să întărim această legătură și să ne îmbunătățim unitatea cu universul.

Rugăciunile nu trebuie neapărat să fie mantre sau anumite cuvinte trimise unei anumite zeități. Rugăciunea poate fi o experiență personală care poate consta în orice cuvinte care generează bunăvoință și extind legătura noastră cu universul.

În timpul retragerii mele la Centrul de Meditație Tushita din India, ne-am rugat în fiecare dimineață și în fiecare seară. Această rugăciune este una dintre rugăciunile preferate ale lui Dalai Lama, iar acum a mea. Este preluat din cartea „ A Guide to the Life of a Bodhisattva ” a lui Shantideva, un maestru budist de la universitatea monahală din Nalanda, India. A fost scrisă în secolul al VIII-lea.

Ei ne-au învățat că cele mai puternice rugăciuni sau cuvinte sunt cele care au compasiune pentru alte ființe vii. În budism, se crede că generarea de compasiune și dorința altora de bunăvoință (binevoință) ne vindecă de toată suferința noastră mentală și emoțională.

Am fost aproximativ 100 dintre noi care am citit această rugăciune cu voce tare. Mi s-a făcut pielea de găină de fiecare dată când am făcut-o – energia din spatele cuvintelor noastre era atât de puternică și de netăgăduită.

Patru luni mai târziu, încă o spun în fiecare dimineață și în fiecare seară pentru că mă umple de energie puternică.

Fie ca toate ființele de pretutindeni
care suferă de suferințele trupului și minții,
să primească un ocean de fericire și bucurie
datorită meritelor mele.

Nicio ființă vie să nu sufere,
să facă rău sau să se îmbolnăvească.
Nimeni să nu se teamă și să nu fie umilit,
cu o minte împovărată de depresie.

Orbii să vadă formele,
iar surzii să audă sunete;
Pe cei ale căror trupuri sunt uzate de muncă,
Să-i restabilească, găsind pacea.

Să găsească cei goi îmbrăcăminte,
Cel flămând să găsească hrană;
Fie ca cei însetați să găsească apă
și băuturi delicioase.

Săracii să găsească bogăție,
iar cei obosiți de durere – bucurie;
Fie ca cei săraci să găsească speranță,
fericire durabilă și prosperitate.

Să fie ploi la timp
și recolte bogate;
Fie ca toate medicamentele să fie eficiente,
iar rugăciunile sincere să dea roade.

Toți cei care sunt bolnavi și suferă
să fie eliberați repede de bolile lor.
Oricare ar fi bolile pe lume,
să nu se mai repete.

Cei înspăimântați să înceteze să se mai teamă
și cei legati să fie eliberați;
Lăsați cei neputincioși să găsească putere
și lăsați-i pe oameni să se gândească să se beneficieze unul de altul.

Atâta timp cât există spațiu,
atâta timp cât există ființe vii,
Câtă vreme rămân,
Să risipesc suferința lumii.