Locuitorii din Tibet au filmat flash-uri misterioase în timpul unei furtuni de noapte. Coloane uriașe de lumină roșie strălucitoare au fulgerat deasupra norilor și au urcat spre spațiu. Filmările s-au dovedit a fi atât de clare și detaliate încât mulți utilizatori de pe rețelele de socializare au confundat-o cu generarea de rețele neuronale.
Acest fenomen rar se numește sprite roșii. Ele sunt numite și „fantome atmosferice”. Spre deosebire de fulgerele obișnuite, care lovesc în interiorul norilor sau între nori și sol, sprites roșii apar mult mai sus – în mezosferă, la o altitudine de 50 până la 90 de kilometri deasupra suprafeței Pământului. Din punct de vedere vizual, seamănă cu meduze uriașe sau coroane de copaci ramificate de culoare roșu aprins sau stacojiu.
Sprite-urile roșii apar atunci când fulgere puternice de dedesubt creează câmpuri electrice puternice în atmosfera superioară. Aceste câmpuri excită molecule de azot în aerul extrem de rarefiat de la marginea spațiului, determinându-le să emită o strălucire roșie caracteristică.
Sprite-urile sunt greu de studiat din mai multe motive. Blițul durează doar câteva milisecunde – de la 10 la 100 de milisecunde. Ochiul uman nu are timp fizic să-l observe, deoarece nu se poate adapta la o schimbare atât de scurtă a iluminării. În plus, sprites se formează deasupra unui front de furtună, iar norii ascund vederea observatorilor de pe sol.
Sprite-urile roșii au fost documentate accidental pentru prima dată în 1989 de oamenii de știință de la Universitatea din Minnesota. Dar piloții de avioane vorbesc despre fulgerele verticale ciudate care trăgează în sus din nori de tunet încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, pentru o lungă perioadă de timp, fenomenul nu a putut fi înregistrat sau descris. Primele dovezi fotografice ale existenței sprite-urilor roșii au apărut abia în 1989.
Calitatea filmărilor peste Tibet este un succes științific uriaș. Camerele au capturat o eliberare masivă de sprite roșii în timpul unei puternice furtuni peste noapte. Fenomenul a avut loc la o altitudine de 50 până la 100 de kilometri, făcându-l unul dintre cele mai evazive obiecte pentru observațiile meteorologice din lume.
Întrebarea rămâne deschisă. Dacă spiritele roșii au fost descoperite oficial abia în 1989 și, înainte de asta, erau considerate o legendă pilot pe care știința nu a luat-o în serios, atunci câte „fantome atmosferice” se ascund în atmosfera superioară, așteaptă să fie observate și clasificate? Și ce alte fenomene care sunt considerate ficțiune sau iluzie optică astăzi vor deveni fapt științific mâine?
