Un studiu economic recent, semnat de doi economiști de renume, aduce în discuție o perspectivă alternativă la abordările tradiționale de reducere a deficitului bugetar, în special în contextul planurilor de austeritate. Acesta propune o strategie centrată pe reformarea sistemului fiscal și pe îmbunătățirea semnificativă a colectării veniturilor, argumentând că astfel de măsuri pot genera rezultate durabile fără a recurge la tăieri bugetare drastice sau la creșteri arbitrare de taxe, care adesea afectează negativ creșterea economică și bunăstarea cetățenilor.
Conceptul de „austeritate” este adesea asociat cu reduceri masive de cheltuieli publice, înghețări de salarii și pensii, sau chiar concedieri în sectorul public. Aceste măsuri, deși pot reduce deficitul pe termen scurt, riscă să sufoce economia, să diminueze puterea de cumpărare și să genereze nemulțumiri sociale. Studiul în cauză, adresat implicit și „Guvernului Bolojan” – o referință probabil la un stil de management eficient și riguros, dar care ar putea fi interpretat și ca o abordare ce necesită nuanțare – sugerează că există o cale mai inteligentă și mai puțin dureroasă.
Pilonul central al propunerii este reformarea sistemului de taxe. Aceasta nu înseamnă neapărat creșterea cotelor de impozitare, ci mai degrabă simplificarea legislației fiscale, eliminarea excepțiilor și facilităților fiscale nejustificate care distorsionează piața și creează inechități. O bază de impozitare mai largă și mai echitabilă, alături de un sistem fiscal predictibil și transparent, ar putea încuraja investițiile și ar reduce evaziunea fiscală. Economiștii subliniază că multe țări europene au reușit să-și consolideze finanțele publice nu prin creșterea taxelor, ci prin eficientizarea colectării și prin combaterea economiei subterane.
Un alt aspect crucial este îmbunătățirea colectării veniturilor. România, de exemplu, se confruntă de ani buni cu un decalaj semnificativ între TVA-ul teoretic și cel colectat efectiv, unul dintre cele mai mari din Uniunea Europeană. Acest decalaj, estimat la miliarde de euro anual, reprezintă o sursă imensă de venituri potențiale care se pierde din cauza evaziunii fiscale, a fraudei și a ineficienței administrative. Studiul sugerează investiții în digitalizarea ANAF, în inteligența artificială pentru identificarea riscurilor fiscale, în consolidarea capacității de inspecție fiscală și în creșterea transparenței. O colectare mai bună nu doar că ar aduce mai mulți bani la buget, dar ar crea și un mediu de afaceri mai corect, unde concurența nu este distorsionată de cei care eludează plata taxelor.
Spre deosebire de „măsurile extreme” de austeritate care taie orizontal și adesea fără discernământ, abordarea propusă de economiști este una chirurgicală. Ea vizează rădăcinile problemei deficitului – ineficiența și inechitatea sistemului fiscal – în loc să trateze doar simptomele prin tăieri dureroase. Beneficiile unei astfel de abordări sunt multiple: pe lângă reducerea deficitului, ar crește încrederea investitorilor, ar îmbunătăți climatul de afaceri și ar asigura o mai mare justiție socială.
Este important de menționat că implementarea unor astfel de reforme necesită voință politică puternică, expertiză tehnică și o comunicare eficientă cu publicul. Rezistența la schimbare din partea grupurilor de interese care beneficiază de pe urma sistemului actual poate fi semnificativă. Cu toate acestea, exemplul altor state demonstrează că o abordare inteligentă a consolidării fiscale, bazată pe reformă și eficiență, este nu doar posibilă, ci și preferabilă în fața unor măsuri de austeritate brutale care pot avea consecințe sociale și economice devastatoare pe termen lung. Acest studiu aduce, așadar, o contribuție valoroasă la dezbaterea publică, oferind o foaie de parcurs pentru o gestionare financiară responsabilă și sustenabilă.
