Această expresie este familiară tuturor. Este șoptit pe spatele colegilor, folosit în scene dramatice din filme și pronunțat cu amară ironie între prieteni. „A fost încornorat” este o frază care ustură dureros și are o culoare umilitoare pe cel care a fost trădat.
Dar te-ai gândit vreodată la felul ciudat și chiar absurd în care suferința unui soț înșelat este legată de coarnele unui cerb sau taur? Această unitate frazeologică are o istorie extrem de interesantă și multifațetă, înrădăcinată în vremuri străvechi.
Una dintre cele mai populare și pitorești versiuni ne duce în epoca Imperiului Bizantin, unde a trăit împăratul Andronikos Comnenos în secolul al XII-lea. Odată ce a preluat puterea prin uciderea văduvei fostului împărat și a fiului ei, a început să efectueze reforme, dar apoi a transformat țara într-o domnie a terorii. Pentru aceasta a fost detronat și a murit în agonie.
Se crede că în timpul vieții lui Andronik i-a plăcut să seducă soțiile altora. Și le-a dat soților înșelați pământ unde să vâneze. Dreptul exclusiv de vânătoare a fost confirmat de coarne de cerb bătute în cuie deasupra porților caselor lor. Prin urmare, astfel de soți erau numiți încornuri.
Pentru a găsi mai multe rădăcini străvechi, va trebui să ne întoarcem la mituri. În multe culturi, coarnele erau un simbol al forței, fertilității și puterii masculine (amintiți-vă de Zeus, care le apărea femeilor sub forma unui taur sau a unei căprioare frumoase). Dar există și o latură inversă, „umbră”.
Filologul și folcloristul A.N. Afanasyev în lucrările sale a indicat credințele antice, în care coarnele simbolizau nu puterea masculină, ci, dimpotrivă, impotența și ridicolul masculin. Se credea că dacă un bărbat era înșelat de soția sa, coarnele i-ar apărea pe frunte, invizibile pentru el, dar vizibile pentru alții. Erau o metaforă pentru natura lui masculină slăbită, „domesticată” și înșelată. A devenit ca un taur castrat, lipsit de principalul său atribut – puterea și puterea în „turma lui”.
Următoarea versiune este mai cu picioarele pe pământ și logică. Când vânează, un mascul de cerb sau elan (cerbul) își protejează cu înverșunare femelele de alți concurenți. Dar dacă apare un rival mai puternic și mai tânăr, acesta îl învinge pe vechiul lider și îi ia haremul. Masculul învins este lăsat singur – cu coarne mari, care erau un simbol al fostei sale puteri, iar acum au devenit doar o amintire a înfrângerii și pierderii.
Soțul înșelat este astfel asemănat cu un astfel de bărbat învins: își păstrează în mod formal „statutul”, dar în realitate nu mai este stăpânul situației.
Cum a venit expresia în Rusia? Majoritatea lingviștilor sunt de acord că unitatea frazeologică „cocul” a intrat în limba rusă prin literatura europeană în secolele XVIII-XIX.
În germană există o expresie „jemandem Hörner aufsetzen” (a încoroci pe cineva), în franceză – „porter des cornes” (a purta coarne), în italiană – „fare le corna” (a face coarne). Nobilii ruși, care citeau romane europene și vorbeau franceză, au împrumutat cu ușurință această imagine vie. De-a lungul timpului, expresia a devenit ferm înrădăcinată în vorbirea populară, pierzându-și flerul „aristocratic”.
Ca urmare, expresia „coc” nu este o ciudatenie accidentală a limbajului, ci o construcție istorică și culturală cu mai multe straturi. A amestecat mituri antice despre puterea și impotența masculină, legende medievale despre rușinea publică și metafore zoologice. A parcurs un drum lung de la un posibil decret bizantin prin limbile europene până la noi, să rămână una dintre cele mai încăpătoare și mai caustice definiții pentru una dintre cele mai vechi drame umane.
❗️ABONAȚI-VĂ LA CANAL PREMIUM PENTRU NUMAI 99₽ PE LUNĂ ❗️ Te așteaptă numere unice despre artiști celebri în formatul unei reviste online.
Dacă ți-a plăcut articolul, dă like și nu uita să te abonezi 🙂
Lucruri și mai interesante despre artă în limbaj simplu pe canalul bannedgram și tg. Și pentru studenții auditivi – podcasturi 🙂
Articolele mele care te-ar putea interesa:
