Europarlamentarul Rareș Bogdan a lansat o critică vehementă la adresa inițiativei președintelui Consiliului Județean Bihor, Ilie Bolojan, de a opri proiectul centralei nucleare modulare mici (SMR) de la Doicești, județul Dâmbovița. Această poziție, exprimată de un lider marcant al Partidului Național Liberal, subliniază tensiunile interne din partid și, mai ales, ridică semne de întrebare serioase cu privire la coerența strategică a României în domeniul energetic și al parteneriatelor internaționale.
Rareș Bogdan a calificat decizia drept o „răsturnare de situație” și o „mișcare geopolitică de o duritate rară”, avertizând că o astfel de acțiune transmite „impredictibilitate politică la nivel înalt”. Această declarație nu este doar o dispută internă, ci o oglindă a unor mize mult mai mari, care depășesc granițele politicii dâmbovițene sau bihorene. Proiectul de la Doicești, dezvoltat în parteneriat cu Statele Unite ale Americii, prin compania americană NuScale Power, reprezintă un pilon esențial al strategiei României de diversificare a surselor de energie, de reducere a dependenței de combustibilii fosili și de consolidare a securității energetice naționale și regionale.
Contextul în care apare această controversă este unul extrem de sensibil. România s-a angajat ferm pe calea tranziției energetice, iar energia nucleară, în special prin tehnologia SMR, este considerată o soluție viabilă pentru atingerea obiectivelor de decarbonizare. Centrala de la Doicești ar urma să fie prima de acest tip din Europa, transformând România într-un hub regional pentru tehnologia nucleară avansată și un model de bune practici în implementarea energiei curate. Parteneriatul cu SUA nu este doar unul tehnologic, ci și unul strategic, consolidând relațiile bilaterale și poziționând România ca un aliat de încredere în regiune, mai ales în contextul geopolitic actual, marcat de războiul din Ucraina și de nevoia stringentă de securitate energetică în Europa.
Critica lui Rareș Bogdan subliniază, de asemenea, riscul ca o decizie unilaterală, chiar și una motivată de considerente economice sau de oportunitate locală, să submineze credibilitatea României pe scena internațională. Anularea sau amânarea unui proiect de o asemenea anvergură, susținut la cel mai înalt nivel politic, inclusiv de președintele Klaus Iohannis și de administrația americană, ar putea fi interpretată ca o lipsă de angajament sau, mai grav, ca o impredictibilitate în deciziile strategice. Aceasta ar putea afecta nu doar investițiile viitoare în sectorul energetic, ci și încrederea partenerilor internaționali în capacitatea României de a-și onora angajamentele.
Argumentele invocate de Ilie Bolojan, legate de costurile ridicate ale proiectului și de oportunitatea economică a investiției, deși legitime în principiu, trebuie cântărite în raport cu beneficiile strategice și geopolitice pe termen lung. Energia nucleară, prin natura sa, implică investiții inițiale semnificative, dar oferă stabilitate, independență energetică și emisii reduse de carbon. Decizia de a stopa un proiect de o asemenea anvergură necesită o analiză profundă, transparentă și o consultare extinsă cu toți actorii implicați, de la experți în energie și securitate, până la partenerii internaționali.
Poziția lui Rareș Bogdan evidențiază, așadar, o fisură în discursul public al PNL pe o temă de importanță națională și internațională. Ea reamintește că deciziile privind infrastructura energetică strategică nu sunt simple chestiuni administrative sau economice locale, ci au ramificații profunde asupra securității naționale, a relațiilor diplomatice și a poziției României în arhitectura energetică europeană și globală. O discuție deschisă și o reevaluare a priorităților sunt imperios necesare pentru a asigura că România își menține cursul strategic și își onorează angajamentele față de partenerii săi.
