Într-o declarație recentă, analistul economic Petrișor Peiu a schițat viziunea sa asupra primelor măsuri pe care le-ar adopta în ipotetica sa calitate de prim-ministru. Punctul central al acestei strategii ar fi o abordare radicală în domeniul energetic, considerat crucial pentru suveranitatea și dezvoltarea economică a României.
Prima decizie majoră, conform lui Peiu, ar fi numirea unui ministru al energiei care să împărtășească pe deplin viziunea sa strategică. Această aliniere ideologică este esențială pentru a asigura coerența și rapiditatea implementării politicilor energetice. Într-un context european marcat de tranziția verde și de provocările geopolitice, un portofoliu energetic puternic și unificat la nivel de viziune guvernamentală ar putea fi, într-adevăr, un avantaj competitiv.
Peiu a subliniat, de asemenea, o prioritate specifică: demararea imediată a proiectului hidrocentralei de acumulare prin pompaj Tarnița-Lăpuștești. Acest proiect, vehiculat de decenii și considerat strategic pentru stabilitatea sistemului energetic național, ar reprezenta o piatră de temelie în strategia sa. Centrala de la Tarnița-Lăpuștești ar avea rolul de a echilibra rețeaua electrică, oferind flexibilitate și capacitate de stocare, elemente din ce în ce mai necesare pe măsură ce ponderea energiei regenerabile, intermitente, crește în mixul energetic. Capacitatea sa de a prelua surplusul de energie din surse eoliene sau solare și de a o elibera în rețea în perioadele de vârf de consum ar reduce dependența de importuri și ar stabiliza prețurile.
Contextul energetic actual al României este unul complex. Pe de o parte, țara are un potențial semnificativ de dezvoltare a energiei regenerabile, dar și o dependență istorică de combustibilii fosili. Pe de altă parte, securitatea energetică a devenit o preocupare majoră la nivel european, în special după evenimentele recente din Ucraina. În acest peisaj, o viziune clară și o acțiune decisivă, așa cum propune Peiu, ar putea aduce beneficii substanțiale.
Demararea proiectului Tarnița-Lăpuștești ar implica însă provocări considerabile, de la identificarea surselor de finanțare – estimate la miliarde de euro – până la depășirea obstacolelor birocratice și de mediu. Experiența trecută a arătat că astfel de proiecte de anvergură se confruntă adesea cu întârzieri și costuri suplimentare. O abordare „ca prim-ministru” ar presupune o capacitate excepțională de coordonare inter-instituțională și o voință politică fermă pentru a depăși aceste impedimente.
Dincolo de Tarnița-Lăpuștești, o strategie energetică coerentă ar trebui să abordeze și alte aspecte esențiale: modernizarea rețelelor de transport și distribuție, investițiile în noi capacități de producție (inclusiv nucleară, unde România are deja o tradiție), stimularea eficienței energetice și explorarea potențialului de gaze naturale din Marea Neagră. O viziune integrată, care să echilibreze obiectivele de securitate, sustenabilitate și competitivitate, ar fi cheia succesului.
Propunerea lui Petrișor Peiu subliniază importanța strategică a energiei pentru viitorul României și necesitatea unei abordări proactive și bine definite la cel mai înalt nivel guvernamental. Rămâne de văzut dacă o astfel de viziune ar putea fi implementată în realitatea politică și economică a țării.
