Bolile căilor respiratorii superioare sunt un motiv destul de comun pentru pacienți să viziteze clinicile medicale. De obicei, oamenii tind să ignore primele simptome ale unor astfel de boli, ceea ce duce la un curs foarte dureros și neplăcut. Pentru a schimba cumva atitudinea pacienților față de sănătatea lor, astăzi vom vorbi pe larg despre una dintre aceste patologii.
Ce este laringita – definiție
Ce este laringita? Aceasta este o boală inflamatorie a membranei mucoase a laringelui, care afectează corzile vocale și duce la răgușeală sau chiar pierderea temporară a vocii. Dacă procesul de tratament nu este efectuat la timp, există riscul ca procesul patologic să se răspândească la organele adiacente și să dezvolte complicații.
De obicei, laringita se dezvoltă pe fondul bolilor existente (traheită,faringită) și se combină cu acestea — în cazuri rare, boala are un caracter independent. Patologia este la fel de comună atât la adulți, cât și la copii.
Pentru pacienții tineri (până la 5 ani, rar – 7-8 ani), boala se poate dezvolta în laringotraheită acută stenozantă periculoasă sau stenoză laringiană (CA0H.5 conform ICD-11) – aceasta este o afecțiune de urgență care necesită asistență medicală urgentă .
Tipuri de laringită
În funcție de evoluția bolii, acesta este împărțit în:
- laringita acută (CA05.0 conform ICD-11) — aspectul brusc și simptomele strălucitoare sunt caracteristice;
- laringita cronică (CA0G conform ICD-11) – cursul bolii se caracterizează prin faze alternante de remisie și exacerbare, semnele de patologie sunt netezite și nu sunt exprimate brusc.
Pe baza modificărilor structurale ale membranei mucoase a laringelui, otorinolaringologia distinge:
- laringita catarrală este cea mai simplă formă a bolii;
- laringita hipertrofică – formarea de excrescențe nodulare pe ligamente, ceea ce duce la o schimbare a vocii;
- laringită atrofică – are loc lichefierea membranei mucoase a laringelui, partea din spate a laringelui este implicată în procesul patologic pe lângă laringe;
- laringita hemoragică — este caracteristică prezența hemoragiilor punctiforme pe laringe mucos;
- laringita stenozantă sau obstructivă (CA06.0 conform ICD-11) este cauza dezvoltării rapide a compresiei laringelui (stenoza), apare la copiii sub 5 ani.
Având în vedere factorul etiologic, laringita la adulți și copii poate fi de natură neinfecțioasă sau infecțioasă. La rândul său, acesta din urmă este împărțit în forme de patologie specifice și nespecifice (cauzate de SARS și bacterii nespecifice).
Apropo, boala de natură specifică este împărțită în următoarele subspecii:
- laringita tuberculoasă (1B10.Z conform MKH-11) — apariția îngroșărilor sub formă de tuberculi pe membrana mucoasă;
- laringita sifilitică — se manifestă prin apariția ulcerelor la nivelul laringelui mucos în stadiul 2-3 al sifilisului, pe măsură ce se vindecă, rămân cicatrici caracteristice;
- laringita difterică (1С17.2 conform ICD-11) este un curs caracteristic al difteriei.
Simptomele laringitei
În forma acută a bolii, următoarele simptome sunt exprimate la copii și adulți:
- apariția dificultăților de respirație;
- răgușeală a vocii până la afonie (pierderea capacității de a vorbi din cauza umflăturii corzilor vocale);
- predominarea tusei paroxistice uscate („latrat”);
- senzație de uscăciune în gât;
- prezența furnicăturii în gât.
Otorinolaringologii notează caracterul paroxistic sau aproape continuu al unei tuse uscată, care se intensifică atunci când se află întins. Scăderea intensității sale are loc după momentul în care pacientul tusește o cantitate mică de spută vâscoasă. De asemenea, odată cu natura acută a bolii, se remarcă manifestări ale sindromului de intoxicație: transpirație, slăbiciune generală, oboseală, dureri de cap, temperatură ridicată etc.
Forma cronica (sufera in principal pacientii adulti) se caracterizeaza prin aceleasi simptome, doar mai putin intense. În remisie, expresivitatea simptomelor este minimă sau complet absentă.
Cauzele laringitei
Motivul cheie pentru apariția și dezvoltarea bolii constă în apariția unei infecții. Cel mai adesea, acest lucru se aplică infecțiilor virale respiratorii acute (adenovirus, paragripa, gripă etc.) și virusului rujeolei. În cazuri izolate, cauza bolii este o bacterie (tuberculoză, scarlatina, difterie, tuse convulsivă etc.), expunerea la iritanți chimici sau leziuni ale membranei mucoase a laringelui, alergie.
Factorii periculoși pentru manifestarea patologiei sunt:
- scăderea imunității sistemice și locale din cauza situațiilor severe de stres, boli somatice, surmenaj, hipovitaminoză (lipsa uneia sau mai multor vitamine în organism);
- ședere lungă într-o cameră contaminată cu compuși chimici sau praf;
- fumat;
- sarcină crescută a corzilor vocale;
- hipotermie
Diagnosticul laringitei
Un otolaringolog (medic ORL) va diagnostica simptomele și va trata patologia. La programare, specialistul va întreba pacientul despre plângeri și va afla anamneza (antecedentele) bolii. Următoarea etapă a diagnosticului va fi o examinare, care se efectuează într-un mod simplu și instrumental – cu ajutorul unui laringoscop, medicul va putea să examineze amănunțit întregul laringe, să detecteze modificări patologice ale membranei mucoase, să afle cauza răgușeală și luați material pentru biopsie (dacă este necesar).
Pentru a clarifica diagnosticul, pacientul poate fi referit la:
- test general de sânge;
- bakposiv înroșit din gât.
Rezultatele acestor analize vor ajuta medicul otorinolaringolog să determine prezența inflamației și tipul de agent patogen, care este necesar pentru selectarea celei mai eficiente abordări în tratamentul patologiei.
Tratamentul laringitei
În prima etapă, tratamentul laringitei include un set de măsuri nemedicinale:
- renuntarea la fumat;
- dietă specială (excluderea mâncărurilor picante, picante, băuturilor carbogazoase);
- băutură caldă abundentă;
- menținând vocea calmă câteva zile (este interzis să folosiți chiar și o șoaptă).
În ceea ce privește tratamentul medical al bolii, acesta include:
- antipiretic;
- antitusive/expectorante;
- terapie cu antibiotice (în cazul detectării agentului cauzal al naturii bacteriene a bolii);
- antiseptice orale;
- inhalarea soluției fiziologice (pentru umezirea tractului respirator);
- gargara cu solutii antiseptice.
Tratamentul complex al bolii include și metode auxiliare de fizioterapie – electroforeză, terapie cu frecvență ultraînaltă (UHF) și altele.
Prevenirea laringitei
Pentru a reduce riscul de dezvoltare a patologiei, este necesar să se respecte următoarele recomandări preventive:
- nu începe cursul bolilor somatice;
- tratarea în timp util a infecțiilor bacteriene și virale ale tractului respirator superior;
- evitați încărcările crescute asupra aparatului vocal;
- nu beți băuturi prea reci;
- consumați o dietă completă și echilibrată;
- duce un stil de viață activ;
- nu se răcește excesiv;
- renunta la fumatul de tutun.
Reabilitare
În practica otolaringologilor, majoritatea cazurilor de laringită se termină cu recuperare, cu condiția ca pacientul să respecte cursul de tratament prescris. În cazul unei abordări terapeutice incorecte (de exemplu, finalizarea unui curs incomplet de terapie cu antibiotice), laringita bacteriană devine cronică, iar simptomatologia caracteristică însoțește pacientul pe tot parcursul vieții.
Când pacientul și-a revenit sau a obținut remisiunea, este necesar să se urmeze măsuri preventive – acest lucru va ajuta la consolidarea rezultatului pozitiv al terapiei și la evitarea recidivei bolii.
