Nicușor Dan, primarul general al Capitalei, a exprimat joi o poziție fermă împotriva propunerilor legislative care vizează obligarea organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri) de a publica numele donatorilor. Edilul consideră că o astfel de măsură ar putea avea un efect contraproductiv, descurajând semnificativ sprijinul financiar din partea cetățenilor și, implicit, afectând capacitatea ONG-urilor de a-și desfășura activitățile esențiale.
Afirmațiile lui Nicușor Dan subliniază o preocupare majoră a sectorului civic, care se simte vizat de o serie de inițiative legislative percepute ca fiind menite să restrângă spațiul de acțiune al societății civile. Primarul general a subliniat că unele dintre prevederile propuse sunt „disproporționate”, sugerând că balanța între transparență și protecția vieții private, respectiv libertatea de asociere, este înclinată greșit.
Contextul acestei discuții este unul complex, marcat de o tendință globală de creștere a cerințelor de transparență pentru toate entitățile care operează cu fonduri publice sau private, dar și de o anumită reticență, în special în țări cu un istoric recent de regimuri autoritare, față de expunerea publică a susținătorilor cauzelor civice. În România, sectorul ONG-urilor joacă un rol crucial în domenii variate, de la protecția mediului și drepturile omului, la asistență socială, educație și sănătate, suplimentând adesea deficiențele sistemului public.
Argumentul principal al lui Nicușor Dan, acela că publicarea numelor donatorilor ar descuraja sprijinul, este susținut de experiența altor state și de specificul cultural. Mulți donatori, fie ei persoane fizice sau juridice, preferă anonimatul din diverse motive: dorința de a evita publicitatea, teama de a fi asociați cu anumite cauze controversate (chiar dacă legitime), sau pur și simplu o abordare discretă a filantropiei. Expunerea publică ar putea fi percepută ca o intruziune în viața privată sau chiar ca un risc, în special pentru ONG-urile care abordează subiecte sensibile sau critice la adresa autorităților.
Solicitarea primarului general ca Parlamentul să consulte societatea civilă înainte de a adopta astfel de reglementări este fundamentală pentru un proces legislativ democratic și echilibrat. Experiența și expertiza ONG-urilor în domeniu sunt esențiale pentru a înțelege impactul real al oricărei legi asupra funcționării lor. O consultare autentică ar permite identificarea unor soluții care să asigure un nivel adecvat de transparență, fără a compromite însă vitalitatea și independența sectorului non-profit.
Criticii propunerilor de obligare a publicării donatorilor susțin că există deja mecanisme de transparență și control pentru ONG-uri, cum ar fi raportarea financiară anuală către autorități și auditurile. Ei argumentează că o transparență excesivă, impusă unilateral, ar putea fi interpretată ca o încercare de intimidare sau de control politic asupra organizațiilor care adesea monitorizează și critică acțiunile guvernamentale. În plus, se ridică întrebări privind reciprocitatea: dacă ONG-urile trebuie să își publice donatorii, ar trebui și partidele politice, de exemplu, să facă același lucru cu toți susținătorii lor?
În concluzie, poziția lui Nicușor Dan reflectă o preocupare legitimă privind echilibrul dintre transparență și libertatea de acțiune a societății civile. O reglementare judicioasă ar trebui să sprijine integritatea și responsabilitatea ONG-urilor, fără a le submina capacitatea de a atrage resurse și de a-și îndeplini misiunea în beneficiul public. Dialogul deschis între legislatori și reprezentanții societății civile este crucial pentru a evita adoptarea unor măsuri cu efecte nedorite asupra unui sector vital pentru democrație.
