„Nu vom ridica un deget.” Această declarație fermă a președintelui filipinez Ferdinand Marcos Jr. marchează o respingere categorică a Curții Penale Internaționale (CPI) și a eforturilor sale de a investiga miile de decese survenite în timpul campaniei antidrog a predecesorului său, Rodrigo Duterte. Poziția Manila subliniază o tensiune profundă între suveranitatea națională și jurisdicția organismelor internaționale de justiție, reînnoind dezbaterile despre responsabilitatea statală și drepturile omului.
Decizia lui Marcos Jr. de a bloca investigația CPI nu este o noutate, ci o continuare a liniei adoptate de administrația Duterte. Fostul președinte a retras Filipinele din Statutul de la Roma, tratatul fondator al CPI, în 2019, invocând argumente similare legate de suveranitate. Cu toate acestea, CPI a susținut că are jurisdicție asupra crimelor comise în perioada în care Filipinele erau încă stat membru, adică până la 17 martie 2019. Procurorii CPI estimează că între 12.000 și 30.000 de persoane au fost ucise în timpul „războiului împotriva drogurilor” al lui Duterte, o campanie caracterizată de execuții extrajudiciare și abuzuri grave ale drepturilor omului, adesea justificate sub pretextul luptei împotriva criminalității.
Refuzul administrației Marcos Jr. de a coopera cu CPI este motivat de argumentul că sistemul judiciar filipinez este pe deplin capabil să investigheze și să judece presupusele crime. Totuși, criticii, atât interni cât și internaționali, contestă această afirmație, subliniind lipsa de progres semnificativ în aducerea în fața justiției a celor responsabili pentru aceste decese. Până în prezent, doar o mână de cazuri au fost judecate, iar condamnările sunt extrem de rare, sugerând o lipsă de voință politică sau de capacitate reală a sistemului juridic intern de a aborda amploarea și complexitatea acestor abuzuri.
Această decizie are implicații semnificative pentru imaginea internațională a Filipinelor și pentru relațiile sale cu partenerii occidentali, care au exprimat în mod repetat îngrijorări cu privire la situația drepturilor omului în țară. Deși președintele Marcos Jr. a încercat să se distanțeze de retorica virulentă a lui Duterte, menținerea acestei poziții dure față de CPI sugerează o continuitate a strategiei de apărare a suveranității naționale în fața ingerințelor externe, chiar și atunci când acestea vizează protejarea drepturilor fundamentale.
Pe termen lung, blocarea investigației CPI riscă să perpetueze o cultură a impunității, încurajând potențial viitoare abuzuri și erodând încrederea publicului în justiție. Pentru victimele și familiile celor uciși, decizia reprezintă o lovitură dură, negându-le speranța de a obține dreptate pe o scenă internațională. În contextul global, această situație reiterează provocările cu care se confruntă CPI în exercitarea mandatului său, în special atunci când state puternice sau lideri naționali refuză cooperarea, subminând astfel principiul responsabilității pentru crimele internaționale.
