Într-o intervenție recentă, Ilie Bolojan, o voce importantă în administrația publică românească, a subliniat necesitatea unor măsuri strategice pentru a tempera creșterea prețurilor la energie, un subiect de maximă actualitate și preocupare atât pentru consumatorii casnici, cât și pentru mediul de afaceri. Propunerile sale se axează pe trei piloni esențiali: creșterea capacității de producție, dezvoltarea infrastructurii de stocare și deschiderea accesului în sistemul energetic. Aceste idei, deși nu sunt fundamental noi, capătă o relevanță sporită în contextul crizei energetice europene și al eforturilor României de a-și asigura independența energetică.
**Creșterea Capacității de Producție: O Prioritate Strategică**
Argumentul central al lui Bolojan vizează majorarea producției interne de energie. România, deși are un potențial energetic considerabil, de la hidrocentrale la zăcăminte de gaze naturale și un potențial eolian și solar în creștere, se confruntă adesea cu o dependență de importuri, mai ales în perioade de vârf de consum sau de disfuncționalități ale pieței. O producție mai mare ar reduce presiunea pe prețurile de achiziție, oferind o stabilitate sporită și o mai bună predictibilitate.
Această creștere a producției ar trebui să vizeze, în mod ideal, o diversificare a surselor. Investițiile în energie regenerabilă – solară, eoliană, dar și în hidrocentrale mici și medii – sunt cruciale pentru a atinge obiectivele de decarbonizare și pentru a reduce amprenta de carbon. Totodată, exploatarea responsabilă a resurselor de gaze naturale din Marea Neagră, așa cum este proiectul Neptun Deep, ar putea juca un rol pivotal în asigurarea tranziției energetice și în consolidarea securității energetice naționale. De asemenea, modernizarea și extinderea capacităților nucleare, cum ar fi reactoarele de la Cernavodă, reprezintă o soluție pe termen lung pentru o energie stabilă și cu emisii reduse.
**Dezvoltarea Infrastructurii de Stocare: Cheia Echilibrului și Stabilității**
Un aspect adesea subestimat, dar de o importanță capitală, este capacitatea de stocare a energiei. Fluctuațiile inerente ale producției din surse regenerabile (dependente de vânt și soare) necesită soluții eficiente de stocare pentru a asigura echilibrul rețelei și continuitatea aprovizionării. Bolojan subliniază corect că, fără o infrastructură de stocare adecvată, chiar și o producție abundentă poate crea probleme de stabilitate și, paradoxal, poate duce la prețuri mai mari în momentele de deficit.
Investițiile în baterii de mare capacitate, în centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompare (CHEAP) și în soluții de stocare a hidrogenului ar putea transforma modul în care România gestionează surplusurile și deficitele de energie. Aceste tehnologii permit stocarea energiei produse în perioade de vârf de producție (când prețurile sunt mici) și eliberarea ei în rețea în perioade de vârf de consum (când prețurile sunt mari), contribuind astfel la stabilizarea pieței și la reducerea volatilității prețurilor.
**Deschiderea Accesului în Sistemul Energetic: Stimularea Concurenței și Eficienței**
A treia propunere, deschiderea accesului în sistemul energetic, vizează eliminarea barierelor și facilitarea intrării de noi jucători pe piață, fie că vorbim de producători, furnizori sau dezvoltatori de tehnologii. Un sistem energetic mai deschis și mai transparent ar încuraja concurența, ar stimula inovația și ar putea duce la o mai bună alocare a resurselor și, implicit, la prețuri mai competitive.
Aceasta implică simplificarea procedurilor de avizare și conectare la rețea pentru noile capacități de producție, în special pentru cele regenerabile. De asemenea, ar trebui revizuite reglementările pentru a permite prosumatorilor (consumatori care și produc energie) să participe mai activ pe piață, injectând surplusul de energie în rețea și contribuind la echilibrarea acesteia. O liberalizare reală și o debirocratizare a sectorului ar atrage investiții și ar accelera tranziția către un sistem energetic modern și eficient.
**Contextul European și Provocările României**
Propunerile lui Bolojan vin într-un moment în care Europa se confruntă cu o criză energetică profundă, exacerbată de tensiunile geopolitice și de dependența de importuri. România, prin poziția sa geografică și resursele de care dispune, are potențialul de a deveni un actor cheie în securitatea energetică regională. Implementarea acestor măsuri ar putea nu doar să scadă prețurile interne, ci și să consolideze rolul României ca exportator net de energie, contribuind la stabilitatea întregii regiuni.
Cu toate acestea, implementarea acestor propuneri necesită o voință politică fermă, investiții masive și o strategie coerentă pe termen lung. Birocrația excesivă, lipsa de predictibilitate legislativă și dificultățile în atragerea de finanțări pot reprezenta obstacole semnificative. Este esențial ca autoritățile să colaboreze strâns cu mediul privat și cu experții din domeniu pentru a transforma aceste viziuni în realitate și a asigura un viitor energetic stabil și prosper pentru România.
