Unul dintre cele mai complexe organisme aduse vreodată la viață din permafrost
În permafrostul siberian, un depozit natural care păstrează tiparele vieții antice timp de zeci de milenii, oamenii de știință au făcut o descoperire care ne obligă să reconsiderăm granițele dintre moarte și toropeală. O creatură microscopică a fost extrasă din captivitatea gheții care a durat din Pleistocenul târziu, epoca mamuților și a tigrilor cu dinți de sabie. Vechimea descoperirii a fost de 24 de mii de ani.
Dezghețarea și primele semne de viață
În condiții de laborator, cercetătorii au dezghețat încet corpul. Spre uimirea lor, micul vierme a început să se miște și să funcționeze ca și cum captivitatea gheții nu și-ar fi întrerupt existența.
Dar cel mai uimitor lucru era înainte. Rotiferul nu numai că a prins viață, ci a început reproducerea asexuată, creând noi generații.
Potrivit cercetătorului principal Stas Malavin, citat de Indian Defense Review, acest caz reprezintă „cea mai convingătoare dovadă până în prezent că organismele multicelulare pot rezista la zeci de mii de ani în criptobioză”, o stare cu metabolismul aproape complet oprit.
Semnificație pentru știință
Se știe că a fost deja posibilă întoarcerea ființelor vii de la înghețarea pe termen lung. Cu toate acestea, acele mostre aparțineau unor forme de viață mult mai primitive – în mare parte unicelulare.
Cu cât organismul este mai complex, cu atât este mai mare riscul ca procesul de congelare să-i distrugă țesutul. Și cu atât este mai dificil să alegeți un mod de crioconservare care să permită creaturii să „aștepte” în siguranță trezirea. Rotiferul, o creatură multicelulară cu organe și țesuturi specializate, a stat în permafrost timp de aproape două milenii și jumătate.
Este acest mister pe care omenirea va trebui să-l rezolve dacă într-o zi SF despre crioconservare – înghețarea oamenilor cu speranța unei treziri viitoare – devine o problemă de inginerie.
Epoca din care provine organismul
Merită să recunoaștem decalajul cronologic. Creatura care se mișcă astăzi sub lentila unui microscop a fost înfundată în gheață într-un moment în care rinocerii lânoși cutreierau câmpiile Siberiei, nivelul oceanelor lumii era cu sute de metri mai jos, iar Homo sapiens tocmai își începea călătoria pe planetă. Acest oaspete străvechi a supraviețuit zecilor de cicluri climatice, topirea și avansarea ghețarilor – și s-a trezit într-un laborator din secolul 21, comportându-se de parcă nu ar fi trecut o zi pentru el.
Ce mai ascunde gheața?
Cu toate acestea, această poveste are o latură întunecată. Microorganismele antice – inclusiv virușii – sunt conservate în permafrost nu mai rău decât rotifere. Și întrucât structura lor biologică este mai simplă, readucerea lor la viață este și mai ușoară.
Unii dintre acești microbi antici au devenit de fapt infecțioși atunci când au fost dezghețați. Până acum, niciunul dintre ele nu a reprezentat o amenințare pentru sănătatea umană. Dar cercetătorii se întreabă: ce se va întâmpla când gheața va începe să se topească peste tot – fără participarea oamenilor de știință, sub influența încălzirii globale?
Întrebări deschise
Ce mecanisme biologice permit unui organism multicelular să evite distrugerea celulelor în timpul înghețului și decongelarii? Dacă virușii și bacteriile, „trezindu-se” după milenii, își păstrează uneori capacitatea de a infecta, este probabil ca omenirea să întâlnească agenți patogeni din cele mai vechi timpuri în următoarele decenii?
Atâta timp cât încălzirea globală dezgheță încet, dar constant, permafrostul fără condiții de laborator, aceste întrebări încetează să fie pur teoretice. Natura însăși conduce un experiment.
Dar rotiferul trăiește, se reproduce și nu pune astfel de întrebări. Pur și simplu continuă cursa, de parcă pauza de douăzeci și patru de mii de ani nu s-ar fi întâmplat niciodată.
