Puterea amară a pelinului – Beneficii pentru sănătatea ficatului, bilei și pancreasului

Pelinul, o plantă cu o lungă istorie de utilizare, are virtuți terapeutice cunoscute încă din antichitate. Încadrat științific sub denumirea Artemisia absinthus, acest arbust peren, cu frunze verzi-argintii și gust amar intens, crește în Europa, nordul Africii și vestul Asiei. Cunoscut pentru proprietățile sale halucinogene, pelinul a stimulat chiar și creația unor personalități celebre precum Hemingway și Van Gogh.

Deși pelinul este adesea asociat cu fabricarea absintului și altor produse alcoolice, acesta are numeroase efecte terapeutice și beneficii pentru sănătate atunci când este consumat sub formă de ceai.

În tratarea unor afecțiuni precum Candida, spălăturile vaginale sau ale tractului urinar cu ceai de pelin s-au dovedit utile. O infuzie de două linguri de frunze de pelin într-un litru de apă, în care adăugăm puțin bicarbonat de sodiu, poate fi folosită pentru spălarea zonei vaginale, eliminând usturimea, mâncărimea și alte secreții. Această soluție se utilizează zilnic, timp de două săptămâni.

În cazurile de răceală, se pot administra 5-10 picături de ceai de pelin în fiecare nară sau se poate bea ceaiul pentru a reduce tusea supărătoare. Pelinul are proprietăți dezinfectante și poate fi utilizat în tratarea arsurilor. Compresele îmbibate cu ceai de pelin aplicate direct pe răni, tăieturi, plăgi sau arsuri pot contribui la vindecarea acestora.

Infuzia de ceai de pelin este recomandată pentru tratamentul ficatului, bilei și pancreasului. Se bea zilnic câte 50 ml, de trei ori pe zi, timp de trei săptămâni. De asemenea, ceaiul de pelin poate fi folosit ca adjuvant în tratamentul cancerului de esofag, datorită proprietăților sale antitumorale.

Pentru tratarea varicelor, se pot pisca frunze proaspete de pelin și se amestecă cu iaurt. Pasta rezultată se aplică direct pe zonele afectate, fiind înfășurate apoi cu un bandaj.

Tinctura de pelin este eficientă în tratarea paraziților intestinali și a gastritei hipoacide. Pentru tratarea paraziților intestinali, se recomandă consumul a 10 picături de tinctură de pelin diluate într-un pahar cu apă, dimineața, pe stomacul gol, timp de două săptămâni, iar pentru tratarea gastritei hipoacide, se amestecă două linguri de pelin cu 350 ml de tuică, o linguriță de rădăcină de pătlagină și una de leuștean. Această amestecătură se lasă la macerat timp de trei săptămâni, agitând preparatul de trei ori pe zi. Se bea timp de 10 zile câte 20 de picături diluate într-o lingură de apă, de trei ori pe zi, cu jumătate de oră înainte de masă.

Siropul de pelin poate fi folosit pentru tratarea problemelor digestive și detoxifierea organismului. Se prepară din frunze proaspete de pelin tocate și miere de albine, iar o linguriță din acest sirop se consumă dimineața, pe stomacul gol.

Sucul de pelin se utilizează în tratarea afectiunilor ficatului, astmului bronsic, durerilor de cap și chiar a pietrelor la rinichi. Pentru a-l obține, frunzele și florile de pelin se toacă fin.

Ceaiul de pelin se obține din frunze și tulpini uscate, o lingură plină fiind adăugată în 250-300 ml apă clocotită, lăsându-se la infuzat 5-10 minute. Deși gustul poate fi amar, pentru a-i îmbunătăți aroma, se poate adăuga o linguriță de miere și 2-3 picături de lămâie.

În ciuda beneficiilor, este important să nu se consume ceai de pelin timp îndelungat, deoarece pot apărea efecte secundare precum amețeli, insomnie și vărsături. Este recomandat să nu se utilizeze acest ceai mai mult de 20-22 de zile. De asemenea, ceaiul de pelin este contraindicat persoanelor cu infecții intestinale sau afecțiuni ale sistemului nervos. Femeile însărcinate sau care alăptează ar trebui să evite consumul de pelin, deoarece poate fi dăunător pentru sugari.